Manifestarile extremiste si statutul refugiatilor
Articol publicat in Pandectele Romane nr. 3/2015, in rubrica Meridiane Juridice. Autor: Prof. univ. dr. Mircea DUTU
(Curtea constitutionala federala germana, decizia 2 BvE 4/13 din 10 iunie 2014)
Intr-un discurs tinut in august 2013, presedintele german Joachim Gauck a evocat contramanifestatiile organizate ca raspuns la ostilitatile membrilor si simpatizantilor Partidului National Democrat German – NPD (partid de extrema dreapta) fata de un centru de tranzit pentru refugiati. Pronuntandu-se in favoarea acestor contramanifestatii, presedintele a aratat totusi ca, atata timp cat NPD nu este interzis prin lege, se bucura de libertatea de exprimare deplina. Refuzand sa ia pozitie in sprijinul unei eventuale interziceri a gruparii, presedintele Gauck a subliniat importanta implicarii opiniei publice in vederea apararii democratiei.
Apreciind ca aceasta luare de pozitie ii incalca dreptul la egalitate de sanse in cursa electorala pentru scrutinul din septembrie 2013, NPD a sesizat Curtea federala.
Pronuntandu-se pe fond la 10 iunie 2014, instanta constitutionala germana a respins cererea ca neintemeiata. In primul rand, Curtea a subliniat rolul jucat de presedinte in cadrul sistemului politic german si libertatea de exprimare de care acesta se bucura. Astfel, functia sa de baza o constituie reprezentarea Germaniei in raporturile internationale si sprijinirea unitatii nationale, avand o marja foarte larga de apreciere a mijloacelor cu care isi va indeplini aceste atributii. Curtea observa ca, in acest scop, presedintele trebuie sa se poata exprima fara restrictii si, mai mult decat atat, sa-si prezinte punctul de vedere privind problemele ce tin de evolutia politica si sociala a tarii. Intr-un atare context, ii este deci permis sa ia pozitie fata de tulburarile sociale sau de incidentele periculoase, inclusiv prin numirea directa a persoanelor legate de acestea, fara a necesita o permisiune legala speciala in acest sens.
Instanta federala arata ca libertatea de actiune a presedintelui este, totusi, reglementata de Constitutie. Ridicand problema legitimitatii controlului modalitatilor in care presedintele german isi exercita functiile, Curtea considera intemeiat un asemenea control doar daca, in lipsa lui, un partid politic ar fi lipsit de orice forma de protectie fata de presedinte. In consecinta, Curtea opteaza pentru restrangerea controlului si afirma ca se va limita la a examina daca seful statului si-a neglijat in mod grav indatorirea de garant al unitatii nationale, aducand atingere in mod arbitrar unui anumit partid.
Aplicand principiile astfel degajate in cazul de speta, Curtea constitutionala germana arata ca sustinerea publica de catre presedinte a opozantilor NPD nu incalca legea fundamentala. Astfel, afirmatiile facute demonstreaza in mod clar opozitia sa fata de orice actiune violenta. Mai mult decat atat, aceasta opinie se limiteaza la a le arata cetatenilor importanta participarii la viata politica si a libertatii de organizare. In ce priveste termenul de durchgeknallte, insemnand „nebuni”, folosit de seful statului pentru a-i descrie pe simpatizantii reclamantului, este in mod clar vorba despre o judecata de valoare negativa si, in consecinta, o defaimare. Totusi, Curtea arata ca paratul s-a limitat la a face apel la cetateni pentru a-i determina sa combata opiniile pe care le considera periculoase pentru democratie, iar afirmatiile sale se inscriu in limitele libertatii dezbaterii politice (ocrotita constitutional), a carei finalitate este de a combate propagarea ideologiilor totalitare si contrare demnitatii umane.
