Plangerile impotriva magistratilor vor ajunge in instanta
Articol preluat de pe site-ul jurindex.ro. Autor: Adrian Toni Neacsu
Incepand de la jumatatea lunii trecute s-au schimbat radical regulile privind solutionarea plangerilor impotriva judecatorilor si procurorilor. Mai exact, in cadrul exercitarii controlului de constitutionalitate pe cale de exceptie, Curtea Constitutionala a constatat ca solutiile de clasare ale Inspectiei Judiciare la sesizarile cetatenilor pot fi contestate in justitie.
Consecinta acestei solutii este pe de o parte aceea ca Inspectia Judiciara nu mai poate bloca arbitrar plangerile justitiabililor, iar pe de alta parte ca puterile discretionare ale Inspectiei Judiciare capatate pe vremea ministeriatului Predoiu sufera o prima fisura.
Ipoteza este urmatoarea. O persoana face o sesizare cu privire la o presupusa abatere disciplinara (comportament neadecvat, incalcarea incompatibilitatilor s.a. – abaterile disciplinare sunt enumerate in art 99 din Legea nr. 303/2004) a unui judecator sau procuror. Singura institutie care poate efectua verificari este Inspectia Judiciara. Incepand din 2012, ca urmare a unei viziuni de cazarma a fostului ministru al justitiei Catalin Predoiu, Inspectia Judiciara a fost organizata autonom fata de Consiliul Superior al Magistraturii. A capatat puteri sporite si atributii exclusive. Din acel moment Inspectia Judiciara a devenit un fel de politie judiciara sau chiar parchet specializat pe cercetarea judecatorilor si procurorilor.
Potrivit legislatiei in vigoare, ulterior sesizarii, Inspectia Judiciara trebuie sa efectueze verificari prealabile in urma carora poate da urmatoarele solutii:
- Admite sesizarea, efectueaza cercetarea disciplinara si sesizeaza sectia corespunzatoare a CSM pentru a se pronunta.
- Claseaza sesizarea in situatia in care aceasta este anonima, adica aceasta nu este semnata ori nu contine datele de identificare ale autorului
- Claseaza sesizarea in situatia in care constata ca urmare a verificarilor prealabile ca nu exista indiciile savarsirii unei abateri disciplinare.
De asemenea, Inspectia Judiciara mai poate clasa sesizarea daca dupa efectuarea cercetarii disciplinare (un fel de urmarire penala pentru a duce comparatia la capat) constata totusi ca nu sunt indeplinite conditiile pentru exercitarea actiunii disciplinare. In aceasta ultima situatie legea prevede ca actul inspectorului judiciar poate fi atacat direct la sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti. In practica insa astfel de plangeri se intalnesc foarte rar, tocmai intrucat in mod sistematic IJ pronunta solutiile de clasare doar ca urmare a verificarilor prealabile. Legea prevede ca solutia de clasare data intr-o astfel de ipoteza (cea de la pct. 3 in enumerarea mea) este definitiva, respectiv ca ea nu poate fi atacata in nici un fel de persoana care a facut sesizarea. Inspectia Judiciara se comporta ca un filtru. Folosindu-se de aceasta mica inconsistenta a legii, taie si spanzura cat poate mai mult in domeniul cercetarii disciplinare a magistratilor, lasand sa treaca mai departe catre Consiliul Superior al Magistraturii, singura instanta disciplinara a magistratilor, doar ce considera oportun.
Inspectia Judiciara putea deci aprecia suveran, in afara oricarui control, cand se exercite si cand nu o actiune disciplinara impotriva unui judecator sau procuror. In aceasta situatie nici macar Consiliul Superior al Magistraturii nu avea posibilitatea de a interveni in vreun fel.
Ei bine, Curtea Constitutionala a decis ca acest mecanism este neconstitutional. Prin decizia nr. 397/3.07.2014, publicata in Monitorul Oficial in 6.07.2014, a constatat ca dispozitia referitoare la caracterul definitiv al rezolutiei de clasare data in ipoteza descrisa mai sus la pct. 3) este neconstitutionala. IJ nu poate da solutii definitive ca urmare a verificarilor prealabile, pentru ca este doar un organism administrativ si pentru ca astfel se blocheaza accesul cetateanului la justitie.
Ca urmare a acestei decizii, Inspectia Judiciara nu mai este capat de linie in nici o situatie. Orice plangere impotriva unui judecator sau procuror, cu exceptia anonimelor, va trebui sa ajunga sa fie discutata contradictoriu, in fata unei instante independente si impartiala. Mecanismul este similar cu cel existent pentru solutiile de netrimitere in judecata ale procurorului, cand de asemenea petentul are sansa de a aparea in fata unui judecator pentru a arata eroarea de solutie a parchetului.
Pana in acest moment, articolul de Legea nr. 317/2004 declarat neconstitutional nu a fost modificat. Potrivit Constitutiei, aplicarea lui este suspendata pe timp de 45 de zile, termenul pe care Ministerul Justitiei il are la dispozitie pentru a veni cu o propunere legislativa. Se pune problema unde vor putea fi atacate solutiile de clasare ale Inspectiei Judiciare. Nu am nici o indoiala ca daca va exista o modificare legislativa se va prevedea competenta sectiei de contencios administrativ si fiscal a Curtii de apel Bucuresti, pentru a exista o sinonimie cu procedurile in cazul celorlalte clasari pe care le poate da IJ.
Dar chiar daca ministerul, adancindu-se in picoteala cu care ne-am obisnuit, va omite sa-si indeplineasca sarcinile legale, precum si pana in acel moment, intrucat neconstitutionalitatea produce efecte iar rezolutiile nu mai pot fi definitive, consider ca tot Curtea de apel Bucuresti va avea competenta, de data aceasta in baza competentei generale in materia contenciosului administrativ.
Dintr-o alta perspectiva, consider ca intr-o asezare corecta a lucrurilor in nici o situatie plangerile impotriva solutiilor dispuse de Inspectia Judiciara nu ar trebui sa ajunga direct in instantele judecatoresti. Instante de fond, cu competenta generala in materie disciplinara pentru judecatori si procurori sunt sectiile Consiliului Superior al Magistraturii. Apreciez deci ca legea ar trebui indreptata, astfel incat toate plangerile cetatenilor sa fie solutionate, in prima instanta cel putin, de sectiile C.S.M.
