Regimul juridic al casatoriei intre persoanele de acelasi sex
Articol publicat in Pandectele Romane nr. 3/2015, rubrica Meridiane Juridice.
(Curtea Constitutionala a Italiei, decizia nr. 170 din 11 iunie 2014)
Chemata sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea unei dispozitii relative la incetarea de drept a efectelor casatoriei de la momentul schimbarii sexului unuia dintre soti (art. 2 si 4 din Legea nr. 164/1982), Curtea Constitutionala italiana a profitat de ocazie pentru a denunta in mod expres vidul legislativ din domeniul casatoriei dintre persoanele de acelasi sex.
Confirmand, pe aceasta cale, competenta exclusiva a parlamentului in ce priveste definirea masurilor legislative de ocrotire si recunoastere a casatoriilor dintre persoane de acelasi sex, Curtea motiveaza legalitatea controlului sau pe baza situatiei „specifice” si „particulare” a cuplurilor al caror drept nu este recunoscut de ordinea juridica. Sunt subliniate, pe aceasta cale, temeiurile constitutionale ale legislatiei in domeniu, atat din perspectiv dispozitiilor efective ale legii fundamentale italiene, dar si sub aspectul incidentei dispozitiilor Conventiei europene pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
Astfel, necesitatea de o conferi o forma legala drepturilor si obligatiilor cuplurilor homosexuale decurge direct din art. 2 al Constitutiei Italiei, care dispune ca „Republica trebuie sa recunoasca si sa garanteze drepturile fundamentale ale omului in cadrul oricarei structuri sociale”. Curtea apreciaza ca interesul statului de a nu aduce atingere modelului standard al casatoriei intre barbat si femeie se opune, in speta, interesului cuplului care doreste sa mentina legatura maritala chiar si in situatia unei schimbari de sex, atunci cand desfacerea casatoriei opereaza de drept. In opinia judecatorului constitutional, avem de-a face cu o sanctionare excesiva a cuplului casatorit, in masura in care dispozitia atacata implica „sacrificarea integrala a dimensiunii juridice a raportului preexistent” care, in alte state europene, este ocrotit.
Rezulta deci ca natura absoluta a interdictiei – neexistand in dreptul italian forme alternative de ocrotire juridica a cuplului – constituie o incalcare a art. 2 din Constitutie. Totusi, Curtea apreciaza ca nu este in masura sa procedeze la corectarea textului legislativ atacat (care impune desfacerea de drept a casatoriei) pentru a-l conforma legii fundamentale, deoarece o asemenea corectura ar implica nasterea unui raport marital intre persoane de acelasi sex, lucru interzis de art. 29 din Constitutie.
In concluzie, instanta constitutionala italiana a constatat neconstitutionalitatea art. 2 si 4 din Legea nr. 164/1982 pe motiv ca nu dispozitii aplicabile in cazul desfacerii casatoriei pe motiv de schimbare a sexului unuia dintre soti, in vederea conservarii juridice a raportului (fost) marital printr-o alta forma de uniune. Curtea sugereaza, in aceasta privinta, introducerea de catre legiuitor a unui regim de uniune civila, pentru a oferi partenerilor o ocrotire legala corespunzatoare prin drepturi si obligatii specifice.
