Reglementarea repartizării trimestriale a dividendelor, un demers lăudabil, un rezultat perfectibil
„Flexibilizarea acordării de dividende prin reglementarea repartizării trimestriale a dividendelor va fi percepută, în general, favorabil de investitori și de mediul de afaceri din România, care vor aprecia posibilitatea de obținere de fonduri în cursul exercițiului financiar”, susţin avocatele Raluca PETRESCU şi Corina ROMAN, de la Popovici Niţu Stoica & Asociaţii, într-o analiză din Revista Română de Drept al Afacerilor privind repartizarea trimestrială a dividendelor de către companii, reglementare în vigoare de la data de 15 iulie 2018.
„Lacune, inconsecvențe și neclarități care pot crea dificultăți în practică”
După cum observă cele două autoare ale rubricii Monitorul Fuziunilor & Achiziţiilor din revista editată de Wolters Kluwer România, deși se înscrie în linii mari în reglementarea din Directiva 2017/1132/UE și în cea adoptată de alte state membre, Legea nr. 163/2018 conține și câteva soluții care diferă substanțial de cele adoptate la nivel european. “Unele dintre aceste soluții sunt, în opinia noastră, discutabile – precum cerința aprobării situațiilor financiare interimare și a repartizării trimestriale de dividende de către adunarea generală – și reduc sau chiar anihilează beneficiile măsurii”, afirmă avocatele de la Popovici Niţu Stoica & Asociaţii. Totodată, autoarele analizei mai arată că “reglementarea este afectată de mai multe lacune, inconsecvențe și neclarități care pot crea dificultăți în practică”.
„Este recomandat ca societățile să reglementeze în actul constitutiv procedura și condițiile de repartizare a dividendelor”
În opinia celor două autoare ale analizei din Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 1/2018, „nerespectarea procedurii de plată a dividendelor trimestriale poate antrena sancțiuni civile și chiar penale pentru organele de administrare, fiind esențial ca reglementarea să fie clară și completă”. Astfel, potrivit avocatelor Raluca PETRESCU şi Corina ROMAN, „corectarea aspectelor semnalate s-ar putea realiza, cel puțin în parte, prin adoptarea unei legislații secundare”. În acest sens, cele două avocate de la Popovici Niţu Stoica & Asociaţii recomandă “ca societățile să reglementeze în actul constitutiv procedura și condițiile de repartizare, cu respectarea bineînțeles a cerințelor legale minimale, pentru combaterea neajunsurilor reglementării legale și pentru reducerea riscurilor inerente oricărei proceduri de repartizare interimară de dividende”. „Nu în ultimul rând, se impune o reformare a întregului regim al distribuirii profitului, efectuată în cadrul unui proces mai amplu de modernizare a Legii societăților”, mai arată analiza din revista editată de Wolters Kluwer România. Desigur, conform articolului celor două avocate, “societățile au discreția să decidă dacă fac sau nu repartizări trimestriale”. „În funcție de tipul, activitatea și politica acesteia, societatea poate opta să nu repartizeze trimestrial dividende, făcând o mențiune în acest sens în actul constitutiv, iar dacă optează pentru repartizarea trimestrială de dividende, aceasta este liberă să stabilească condițiile și procedura de repartizare, cu respectarea cerințelor legale minimale”, se mai punctează în analiză.
Distribuția trimestrială de dividende are natura juridică de avans din dividende
Cele două autoare ale rubricii Monitorul Fuziunilor & Achiziţiilor pun în evidenţă că, prin Legea nr. 163/2018, se prevede că dividendele se distribuie asociaților opțional trimestrial, în cursul exercițiului financiar, în limita profitului contabil net realizat trimestrial, plus eventualele profituri reportate și sume retrase din rezervele disponibile în acest scop, din care se scad orice pierderi reportate și sume depuse în rezerve, pe baza situațiilor financiare interimare auditate, respectiv verificate de cenzori și aprobate de adunarea generală. Raluca PETRESCU şi Corina ROMAN subliniază că noua reglementare se aplică tuturor societăților guvernate de Legea societăților, indiferent de forma acestora și indiferent dacă sunt societăți închise sau deschise şi, din interpretarea textelor legale rezultă că repartizarea trimestrială de dividende este posibilă și la societățile aflate în primul an de funcționare. Avocatele de la Popovici Niţu Stoica & Asociaţii mai afirmă că, “din interpretarea sistematică a Art. I și Art. II din Legea nr. 163/2018 rezultă că repartizarea trimestrială de dividende este o distribuire de dividende prelevate din profitul contabil net realizat în trimestrul anului curent, repartizate înainte de încheierea exercițiului financiar și aprobarea situațiilor financiare anuale, tratate contabil ca o creanță a societății față de asociați și supuse regularizării pe baza situațiilor financiare anuale”. Aşadar, din analiza celor două avocate din Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 1/2018 rezultă că, deși Legea nr. 163/2018 nu folosește termenul de „avansuri din dividende”, distribuția trimestrială de dividende are natura juridică a unui avans din dividende.
Condițiile repartizării trimestriale a dividendelor
Legea nr. 163/2018 prevede mai multe cerințe care trebuie îndeplinite pentru ca distribuirea trimestrială de dividende să fie efectuată în mod valabil. „Deși nu se prevede expres în Legea nr. 163/2018, considerăm că cerința realității profitului este aplicabilă și în cazul repartizării trimestriale a profitului. În conformitate cu art. 69 din Legea societăților, dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul social subscris va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo distribuire a profitului trimestrial”, spun Raluca PETRESCU şi Corina ROMAN. Potrivit celor două avocate de la Popovici Niţu Stoica & Asociaţii, “cât privește cerința utilității profitului, Legea nr. 163/2018 prevede cerința existenței unui profit contabil net realizat trimestrial, plus eventualele profituri reportate și sume retrase din rezervele disponibile în acest scop, din care se scad orice pierderi reportate și sume depuse în rezerve în conformitate cu cerințele legale sau statutare”.
“Se poate interpreta că repartizarea trimestrială de dividende nu este posibilă dacă nu s-a realizat un profit contabil net trimestrial în exercițiul în curs”
În analiza din revista editată de Wolters Kluwer România se evidenţiază faptul că legiuitorul român urmărește doar parțial reglementarea comunitară, profitul distribuibil avut în vedere fiind cel trimestrial, spre deosebire de Directiva 2017/1132/UE, care prevede că profitul distribuibil se determină prin raportare la profiturile totale obținute de la finalul ultimului exercițiu financiar pentru care s-au întocmit conturile anuale. “Aparenta limitare la profitul realizat în cursul unui trimestru, în loc de profitul realizat de la începutul anului fiscal în curs, în condițiile în care de lege lata pierderile reportate sunt cele înregistrate în exercițiile financiare anterioare, ar putea susține o interpretare în sensul că pierderile aferente trimestrelor din exercițiul financiar curent anterioare trimestrului de referință nu sunt luate în calcul la stabilirea profitului trimestrial distribuibil.
O astfel de interpretare ar fi, în opinia noastră, contrară spiritului legii”, susţin autoarele rubricii Monitorul Fuziunilor & Achiziţiilor. Totodată, potrivit avocatelor Raluca PETRESCU şi Corina ROMAN, “este neclar dacă este obligatorie realizarea unui profit contabil net, trimestrial, în exercițiul financiar în curs, care se ajustează în plus cu eventualele profituri reportate și sume retrase din rezerve și în minus cu pierderi reportate și sume depuse în rezerve”. „Dacă avem în vedere natura juridică de avans din dividende, credem că se poate interpreta că repartizarea trimestrială de dividende nu este posibilă dacă nu s-a realizat un profit contabil net trimestrial în exercițiul în curs, indiferent dacă sunt profituri reportate și sume retrase din rezerve din exercițiile financiare anterioare. Rămâne ca acest aspect să fie clarificat”, apreciază avocatele de la Popovici Niţu Stoica & Asociaţii.
Citeşte în Sintact.ro analiza completă privind repartizarea trimestrială a dividendelor din Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 1/2018
