Erin Brockovich (2000)
Autor: Stefan GHEORGHIES
She brought a small town to its feet and a huge company to its knees.
O lege este eficienta cand poate fi inteleasa de catre orice persoana, indiferent de nivelul de studii, cu atat mai mult daca are studii de specialitate. Aplicarea legii se poate face, din nou, de catre persoane care nu au studii juridice. La fel de facila este si misiunea celor aflati in slujba legii de a apela la surse exterioare lumii juridice, surse care sa completeze o confruntare juridica dezumanizata.
Erin Brockovich, in regia lui Steven Soderbergh, este un film inspirat dupa o poveste reala, o dovada absoluta ca, in spiritul si in limitele legii, oricine poate face dreptate. Productia lui Soderbergh este, fara indoiala, o mixtura intre elemente specifice universului juridic si aspecte mai putin formale, cum ar fi lupta pentru integrare sociala a unei mame aflata la capatul puterilor. De altfel, Erin Brockovich, cea care da si numele filmului, merita titulatura de avocat fara licenta al celor lipsiti de putere. Intuitia, dar poate ca mai mult forta impresionanta de a se dedica intru totul cauzei, o ajuta pe Erin sa infrunte o corporatie de miliarde de dolari, dar, in acelasi timp, sa-si gaseasca un rost in viata.
Erin Brockovich (Julia Roberts), mama a trei copii, divortata de doua ori, somera, este in pragul disperarii. Slujbele fara viitor, dar si o existenta continua marcata de probleme si stres, o aduc intr-o stare psihologica precara. Dupa un accident de masina in care este ranita si cu un proces ulterior pierdut, Erin se foloseste de putinele calitati pe care le mai putea pune in aplicare pentru a-si cauta un loc de munca; ajunge, printr-o ironie a sortii, sa lucreze chiar pentru avocatul care ii pierduse procesul, intr-un mic birou de avocatura.
Cu toate ca nu avea studii de specialitate, Erin se implica din ce in ce mai activ in slujba ei, ajungand sa investigheze un caz la prima vedere lipsit de importanta. Pe masura ce scotoceste dupa informatii suplimentare, femeia descopera ca in spatele unei oferte imobiliare se ascunde o adevarata tragedie umana, in care o corporatie de miliarde de dolari, proprietara a unei fabrici dintr-un orasel din zona, a contaminat solul timp de zeci de ani cu substante toxice, ducand la cazuri de imbolnavire a populatiei din imprejurimi. Prinsa intre serviciul nou care pentru prima data ii oferea sentimentul de implinire si viata personala, Erin va trebui sa sacrifice anumite aspecte pentru a putea face fata provocarii de a infaptui dreptatea pentru cetatenii acelui orasel afectat de poluare.
Erin Brockovich este un film juridic foarte bun, care nu straluceste prin formalitatea excesiva a productiilor de acelasi gen, ci prin originalitatea abordarii povestii inspirate din realitate. Ca in orice productie, realitatea este adesea indulcita prin intermediul unor personaje carismatice, insa esentiala din punct de vedere juridic in filmul lui Steven Soderbergh este coordonata umana pe care o capata firul narativ. Juridicul se imbina cu umanul intr-o poveste emotionanta in care legea este singura care poate face dreptate. Bineinteles, dreptatea nu poate fi absoluta, bolile oamenilor nu pot fi sterse prin puterea legii, dar oricine incalca normele de drept cu rea-credinta trebuie sa raspunda pentru faptele sale, iar Erin intelege cu desavarsire acest principiu fundamental. In lupta ei are de infruntat multe prejudecati, cum ar fi faptul ca nu poseda studii de specialitate, dar reuseste sa se dovedeasca cu mult mai abila decat reali practicieni ai dreptului.
Perspectiva asupra lumii juridice este una deschisa. Filmul tinde sa glorifice activitatea lui Erin Brockovich, punand accentul pe faptul ca pregatirea juridica nu este necesara pentru a putea practica. Nu trebuie sa ignoram totusi contributia avocatului care, in fond, i-a oferit cadrul juridic necesar. De altfel, relatia profesionala dintre cei doi este una complementara, Erin find componenta umana care ii lipsea lui Ed Masry (Albert Finney).
