Judecatorul interbelic in viziunea reputatului Eugen Petit (I)

Admin/ May 7, 2014/ Articole

Autor: Stefan GHEORGHIES

S-ar putea spune ca profesia de judecator continua sa fie una dintre cele mai ravnite profesii in randul studentilor la drept. Dincolo de aspectele de ordin juridic, de conditiile pentru a profesa si de miile de pagini de legi si doctrina pe care un viitor judecator trebuie sa le parcurga in vederea perfectionarii sale, societatea a privit intotdeauna cu respect aceasta profesie. Vorbim despre o recunoastere a autoritatii judecatorului, a calitatii sale de profesionist care are puterea conferita in baza legii de a decice ce este bine si ce nu, din punctul de vedere al legii bineinteles. In masura in care legea ii permite, judecatorul va aprecia conform propriilor opinii asupra aspectelor dintr-o cauza nereglementate riguros de catre legile care fac obiectul confruntarii. Vorbim asadar, despre necesitatea unei tinute morale ireprosabile, a unui comportament demn de statutul profesiei atat in cadrul desfasurarii activitatilor specifice, cat si in afara instantei de judecata.

Judecatorul este un profesionist, un om care trebuie sa se desprinda de orice aspect de natura emotionala a cauzei pentru a nu fi influentat in desfasurarea activitatii sale. Legea nu face distinctie intre personea, nu tine cont de dramatismul anumitor situatii, iar pe cale de consecinta, si judecatorul trebuie sa se incadreze in rigorile legii in momentul in care pronunta o hotarare. Intr-o societate civilizata orice persoana are dreptul la un proces echitabil, oricine se poate adresa instantei in vederea rezolvarii unui litigiu, iar rolul judecatorului este a aplica legea fara a tine cont de propriile sale sentimente cu privire la cauze.

Asadar, prezentul gaseste judecatorul intr-o situatie destul de dificila. Responsabilitatea astfel conferita, cursa contracronometru cu numarul impresionant de dosare aflate pe rol, poate chiar si presiunea la care este supus de catre mass-media, contribuie la conturarea unei profesii complexe care nu vizeaza numai procesul automatizat de aplicare a legii, ci conturarea personalitatii persoanei in functie de cerintele profesiei.

Ne punem astfel intrebarile: cum era privita profesia de judecator in trecut? Se bucura judecatorul de acelasi statut considerat de unii privilegiat? Ce presupunea la nivel moral activitatea unui judecator?

Eugen Petit a fost un cunoscut judecator al perioadei interbelice, absolvent al Facultatii de Drept din Montpellier, consilier la Inalta Curte de Casatie a Romaniei in anul 1932, care a tratat aceasta problematica de actualitate la acea vreme. Studierea istoriei dreptului nu inseamna numai a arunca o scurta privire asupra legilor aflate in vigoare de-a lungul timpului, a modului in care acestea s-au schimbat si au evoluat in cadrul legislativ din prezent. Opiniile unor profesionisti precum Eugen Petit imbogatesc peisajul unei perioade juridice infloritoare. In „Pandectele saptamanale” nr. 16 din 1938, judecatorul interbelic semna o cronica cu titlul: „Dusmanii magistratului: „Necinstea, politica si hatarul””, o veritabila opinie asupra modului in care un magistrat trebuie sa isi desfasoare activitatea.

Eugen Petit vedea in regimul parlamentar o reala amenintare pentru reputatia unui judecator. Sistemul pluripartidismului nu putea conduce decat la confruntari intre partidele politice aflate in plin proces de strangere a electoratului, de expunere a modului in care „ei cred ca s-ar putea solutiona mai nimerit problemele puse la ordinea zilei de catre necesitatile sociale. Vedem astfel aparand programele diferitelor partide, dintre care cetatenii vor avea de ales”. In aceasta lupta politica magistratii vor fi chemati sa transeze orice eventual conflict juridic si pentru „a-si putea indeplini deci cu succes misiunea lor, judecatorii urmeaza sa se bucure in prim rand de toata increderea justitiabililor. Pentru aceasta, in afara de reputatia unei perfecte onorabilitati, se mai cere sa nu fie catusi de putin banuiti de simpatii politice”.

Judecatorul este cel care trebuie sa isi dedice viata slujirii intereselor legii, in acest sens suportand toate privatiunile pe care aceasta profesie le cere. Judecatorii fac „parte din categoria aleasa intre toate, a acelor oameni rari, cari mai presus de satisfactiile materiale, pretuiesc multumirea sufleteasca proprie omului ce-si da seama ca indeplineste cu adevarat misiunea lui pe pamant. Este o satisfactie morala mai inalta decat cele ce se cunosc in mod obisnuit, si pe care nu este ingaduit oricui nici macar sa o inteleaga”.

Citeste si: Judecatorul interbelic in viziunea reputatului Eugen Petit (II)

Surse: