Dr. Jekyll si Mr. Hyde
Articol publicat in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 6/2014. Autor: Dumitru DOBREV
Una din putinele vesti bune ale Guvernului pentru comunitatea de afaceri – reducerea CAS cu 5 puncte la angajator – ar putea fi mentinuta pentru o perioada de aproximativ 8 ani, la un cost bugetar de 4,8 miliarde de lei pe an, daca vor fi recuperate cele aproape 40 de miliarde de lei datorate de catre contribuabilii aflati in insolventa catre ANAF.
„A venit timpul sa spunem stop celor care au folosit procedura insolventei pentru a nu isi plati datoriile”, afirma premierul Victor Ponta.
Potrivit Guvernului, la finalul lunii aprilie, erau 54.200 contribuabili aflati in procedura insolventei, care aveau arierate catre ANAF in valoare de 41,91 miliarde lei. Cele mai mari arierate inregistrate de contribuabili se datoreaza bugetului de stat (29,7 miliarde lei) si bugetului asigurarilor sociale (8,99 miliarde lei). De asemenea, catre bugetul asigurarilor sociale de sanatate se inregistreaza arierate de 2,29 miliarde lei. Din cele 41,9 miliarde de lei arierate inregistrate de catre contribuabilii aflati in insolventa, la masa credala au fost inscrise arierate in valoare de 36 miliarde de lei, in jur de 86% din total.
Cu ce instrumente se pot recupera cele 36 miliarde de lei inscrise la masa credala in toata Romania?
Sesizand ca Legea nr. 85/2006 nu e un instrument foarte eficace pentru recuperarea acestor arierate, s-a dorit un act normativ up-gradat la nivelul celor mai avansate concepte in materie de insolventa la nivel european, cu ceva mai putine „portite” pentru debitori si mai abraziv la adresa celor care „folosesc procedura insolventei pentru a nu isi plati datoriile”.
Legea privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa care urmeaza sa intre in curand in vigoare (dupa ce Curtea Constitutionala, sesizata in procedura controlului anterior, a hotarat prin decizia nr. 283/2014 ca ar fi constitutionala) contine unul din principalele instrumente pentru anularea arieratelor – articolele 117-118 in urmatoarea redactare:
Art. 117. – (1) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor sau operatiunilor frauduloase ale debitorului in dauna drepturilor creditorilor, in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.
(2) Urmatoarele acte sau operatiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestatii executate:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile in scop umanitar;
b) operatiuni in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, effectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
c) acte incheiate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea actului de transfer;
e) constituirea unui drept de preferinta pentru o creanta care era chirografara, in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligatii efectuate de debitor intr-o perioada de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/intarzia starea de insolventa ori de a frauda un creditor.
Art. 118. – (1) Actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, prevazuta la art. 117, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar in termen de un an de la data expirarii termenului stability pentru intocmirea raportului prevazut la art. 97, dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. In cazul admiterii actiunii, partile vor fi repuse in situatia anterioara, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reinscrise.
Administratorul judiciar sau lichidatorul va putea introduce la judecatorul-sindic (s-a pastrat acelasi text al art. 117 alin. (1) din O.U.G. nr. 91/2013 declarata neconstitutionala) actiuni pentru anularea actelor si operatiunilor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor calculat pentru 2 ani anteriori deschiderii procedurii, fata de 3 ani in Legea nr. 85/2006.
A scazut si termenul in care poate fi introdusa actiunea colectiva, dar nu dramatic, de la 18 luni [art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006] la 16 luni [art. 118 alin. (1) din legea ce va intra in vigoare] de la data deschiderii procedurii.
Cel mai ingrijorator caz este cel a fostului art. 80 b) din Legea nr. 85/2006 „operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii” care a devenit tigrul de hartie de la art. 117 alin. (2) lit. b) „operatiuni in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii”. Aceasta este situatia cea mai frecvent intalnita in practica, deoarece disproportia vadita dintre contraprestatii era cel mai puternic si de multe ori singurul indiciu de frauda. Proba disproportiei dintre contraprestatii se face relativ usor, cu ajutorul unei expertize evaluatorii a bunului care a fost transferat intr-un patrimoniu neurmaribil.
Micsorarea intervalului de timp in care este permisa anularea actelor in frauda creditorilor” ar fi putut fi o inovatie inspirata numai daca s-ar fi transplantat si conceptul francez de fixare a zilei in care au incetat platile[1]. In mod just, o perioada suspecta ar trebui sa fie anterioara zilei incetarii platilor. Se poate bineinteles, tot dupa model francez, limita posibilitatea judecatorului sindic de a fixa ziua incetarii platilor la nu mai mult de un an si jumatate, anterior datei de introducere a cererii de insolventa. In aceasta maniera, s-ar restabili egalitatea armelor intre creditorul care cere deschiderea procedurii si debitorul care se foloseste de toata gama de manevre dilatorii pe care i le pune la indemana Codul de procedura civila, cu unicul scop de a face sa treaca termenul de prescriptie al dreptului material la actiune pentru actiunea colectiva.
Discutand cu unul din membrii consortiului de specialisti care au contribuit la elaborarea textelor art. 117-118, mi s-a spus ca Banca Mondiala (finantatorul proiectului de reforma a legislatiei insolventei) a insistat pentru termene mai scurte pentru a se asigura securitatea circuitului juridic al bunurilor prin micsorarea perioadei de incertitudine ce planeaza asupra raporturilor juridice intre profesionisti. Totodata a recunoscut ca textul nu ajuta cu nimic pe reprezentantul masei credale, in ipoteza in care debitorul uzeaza de toate mijlocele procedurale la indemana pentru a amana cat mai mult posibil data deschiderii procedurii. Bineinteles ca termenul de 16 luni fiind unul de prescriptie al dreptului material la actiune, este susceptibil de intrerupere, suspendare si se poate cere chiar si repunerea in termen. Credem totusi ca o cerere de repunere in termen este din start una cu putine sanse de admitere si ar fi fost mai echitabila copierea modelului francez.
Ca urmare, legiuitorul ar trebui sa tina seama si de un anumit mental colectiv atunci cand urmareste impunerea unor practici oneste in mediul de afaceri. Spre comparatie, Legea federala elvetiana pentru urmarirea datoriilor si insolventa din 11 aprilie 1889 revizuita in 16 decembrie 1994 prevede in art. 288 un termen de 5 ani anteriori declaratiei de insolventa[2].
Revenind la cele afirmate de premier sa presupunem ca suntem practicieni in insolventa, proaspat numiti administratori judiciari ai unui SRL – sa presupunem T.G. SRL cu o cifra de afaceri cumulata pe 10 ani de 58,25 milioane lei, si un profit cumulat de 5,1 milioane lei. Fiind o societate specializata in advertising si materiale publicitare in anul de gratie 2014 primeste comenzi – materiale electorale – din partea unui partid politic participant la campaniile electorale ale acestui an si emite facturi in valoare de 1,8 milioane RON. Daca respectivul partid castiga alegerile, facturile vor fi onorate, daca nu, nu (s-a mai intamplat). In ipoteza in care facturile nu se onoreaza de catre partidul ramas in opozitie asociatii „sereleului” pot ceda partile sociale catre o societate specializata, de exemplu REINVENT STRATEGIC BUSINESS SOLUTIONS S.R.L[3] care o poate parca laolalta cu celelalte 87 de societati doldora de datorii intr-un sediu, de exemplu pe Splaiul Independentei. Creanta de 1,8 milioane RON poate fi cedata catre un offshore cipriot (O. E. Ltd) si atunci se pune problema daca administratorul judiciar poate cere anularea acestei cesiuni pentru a incerca sa o readuca in patrimoniul falitei si sa o recupereze de la partidul care a comandat materialele pentru publicitate electorala si care va avea bani in conturi odata si odata. Totul e sa faci o actiune in pretentii scutita de taxa de timbru si sa intrerupi cursul prescriptiei extinctive. Ei bine, daca acest lucru se putea face sub imperiul Legii nr. 85/2006 pentru cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii si in intervalul de 18 luni de dupa data sentintei de deschidere a procedurii, sub imperiul noii legi, actiunea poate viza doar cesiunile efectuate in ultimele 6 luni anterioare deschiderii procedurii iar actiunea trebuie introdusa in 16 luni de la deschiderea procedurii. Atunci ne intrebam noi retoric, vor elitele noastre parlamentare, cu adevarat, sa recupereze arierate de 40 de miliarde de lei cu ajutorul noii legi a insolventei ? Sau ele au cumva personalitate bipolara precum straniul personaj din romanul gotic al lui Robert Luis Stevenson?
[1] In Franta potrivit art. L 631-8 din Code de commerce statueaza ca perioada suspecta, anterioara sentintei de deschidere a procedurii este la aprecierea instantei dar nu poate excede 18 luni.
[2] A se vedea – Loi federale sur la poursuite pour dettes et la faillite pe site-ul internet http://www.admin.ch/opc/fr/classified-compilation/18890002/index.html: art. 288 – Sont enfin revocables tous actes faits par le debiteur dans les cinq ans qui precedent la saisie ou la declaration de faillite dans l’intention reconnaissable par l’autre partie de porter prejudice a ses creanciers ou de favoriser certains creanciers au detriment des autres.
[3] A se vedea pentru detalii articolul Retelele de „eutanasiere” a companiilor cu probleme si retelele politice din spatele lor publicat pe site-ul internet http://cursdeguvernare.ro/
