Bunurile provenite din infractiuni: Parlamentul european intentioneaza accelerarea procedurilor de confiscare
Articol publicat in revista Pandectele Romane nr. 4/2014.
Parlamentul european se dovedeste a fi foarte activ in ceea ce priveste, pe de o parte, criminalitatea financiara, iar pe de alta, consecintele financiare ale activitatilor infractionale. Se are in vedere, in principal, proiectul de directiva privind „punerea sub sechestru si confiscarea bunurilor provenite din infractiuni in Uniunea Europeana”. O prima forma a acestui proiect a fost aprobata aproape in unanimitate in urma sesiunii plenare din 25 februarie 2014.
Ideea pe care a vrut sa o sublinieze raportorul acestui text este simpla: banii proveniti din infractiuni continua sa circule (dincolo de frontierele nationale), chiar daca autorii acestora intra in inchisoare. Dupa cum se arata si in pozitia oficiala a Parlamentului european, „sumele recuperate in cadrul UE ca rezultat al infractiunilor s-au dovedit a fi insuficiente in raport cu estimarile realizate de organele abilitate” (considerentul 4). Articolul 2 al proiectului de directiva ofera definitiile termenilor; astfel, prin sechestru se intelege „interzicerea temporara a transferarii, a distrugerii, a transformarii, a instrainarii sau a deplasarii unui bun, sau asumarea temporara a pazei sau a controlului asupra acestuia”.
Obiectul directivei este de a stabili „reguli minimale relative la sechestrul bunurilor in vederea unei eventuale confiscari ulterioare”. Statele isi pastreaza libertatea de optiune in ceea ce priveste procedurile prin care aceasta se va realiza efectiv.
Articolul relativ la confiscare pare a beneficia de o formulare clasica, impunandu-se ca hotararea de condamnare sa fie definitiva. Se are in vedere si situatia in care condamnatul sa fie inca dat in urmarire. Trebuie subliniata si posibilitatea unei „confiscari extinse”, situatia in care instanta, avand drept temei „faptul ca valoarea bunurilor este disproportionata cu veniturile legale ale persoanei condamnate, este convinsa de faptul ca bunurile avute in vedere provin din activitati infractionale” (art. 5). Infractiunile avute in vedere sunt destul de numeroase: coruptia activa sau pasiva, participarea la constituirea unui grup infractional, favorizarea participarii unui minor sau recrutarea sa pentru a participa la spectacole pornografice, punerea la dispozitie a materialelor de pornografie infantila, atingeri ilegale aduse unui sistem informatic sau asupra integritatii datelor etc.
Proiectul prevede, de asemenea, „confiscarea bunurilor tertilor”, in conditiile in care „acesti terti cunosteau sau ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca finalitatea transferului sau achizitiei acelor bunuri era evitarea confiscarii” (art. 7). In acelasi context opereaza si sechestrul (art. 7), cat si garantiile procesuale (dreptul la actiune sau o cale de atac) (art. 8).
Statele trebuie sa ia masuri „de confiscare si executare efective”, adica toate masurile necesare in vederea detectarii si depistarii bunurilor ce trebuie sechestrate si/sau confiscate, chiar si dupa pronuntarea unei condamnari definitive (art. 9). Obligatiile lor sunt definite si in privinta „gestionarii bunurilor sechestrate si/sau confiscate” (art. 10), printr-o „gestiune adecvata a bunurilor, in vederea unei posibile confiscari ulterioare”.
Directiva va fi adoptata prin procedura codeciziei, astfel incat necesita acordul formal al Consiliului. Aceasta va trebui sa fie transpusa de statele membre in termen de 30 de luni de la adoptare, cu exceptia Marii Britanii si Danemarcei.
Interesant de observat ca, aproape in acelasi timp, comisiile privind chestiunile economice si libertatile civile din cadrul Parlamentului european au votat, la 20 februarie, in favoarea unor reguli mai severe relative la spalarea de bani, problema ce va face obiectul unei sedinte plenare din luna martie.
(La semaine juridique, édition générale, nr. 10-11, martie 2014)
