Decret nr. 296 din 15 iulie 1949 pentru circulatia pe drumurile publice
Autor: Stefan GHEORGHIES
Legislatia rutiera a prezentat de-a lungul istoriei numeroase tentative de reglementare care sa corespunda realitatilor social-economie ale vremii. Primele reglemetari notabile apar in anul 1906 in Regulamentul politiei rulajului si circulatiei pe caile publice. Treptat legislatia evolueaza spre „principiile de baza” pe care le cunoastem in prezent; la 10 ianuarie 1931 este publicat Regulamentul pentru aplicarea legii circulatiei pe drumurile publice, iar la data de 31 mai 1935 este promulgata Legea pentru aderarea la Conventiile pentru unificarea semnalizarii rutiere, la regimul fiscal pentru automobile si la aranjamentul dintre autoritatile vamale. In 1947 apar reglementate si infractiunile care deriva din nerespectarea normelor de circulatie pe drumurile publice, precum si abaterile aferente. Insa un pas spre obiectivismul in fata legii rutiere l-a constituit Decretul nr. 296/15.07.1949, publicat in Buletinul Oficial nr. 46, care a abrogat dispozitiile anterioare referitoare la circulatia pe drumurile publice.
Capitolul II – Despre vehicule face trimitere la categoriile de autovehicule care necesita „verificarea si inscrierea la organele de militie” inainte de a putea fi puse in circulatie. Exceptie fac carele, carutele taranesti si vehiculele armatei. Radierea autovehiculelor (art. 4) se va face atunci cand „vehiculul a devenit impropriu”. Se face asadar trimitere doar la aspectele de ordin tehnic sau estetic, care ar putea pune in pericol siguranta circulatiei.
Capitolul III – Despre conducatorii de vehicule reglementeaza inca din art. 5 obligatia pentru conducatorii auto de a fi posesorii unui „carnet de conducere, eliberat in conditiunile ce se vor fixa prin decizia Ministerului Afacerilor Interne”. Carnetul urmeaza a fi eliberat dupa absolvirea unei scoli pregatitoare si prin sustinerea unui examen (art. 6 si 7). Conditiile sunt similare cu cele din prezent, insumand: verificarea medicala, „a insusirii lor profesionale, cazier judiciar si al cunostintelor de conducere, mecanica si regulelor de circulatie”.
Decretul nr. 296/1949 nu face trimitere decat la dispozitii generale in ceea ce priveste conducatorii de autovehicule. Decretul nu cuprinde dispozitii referitoare la modul propriu-zis de circulatie pe drumurile publice, la elemente ale drumului public, utilizarea drumului public, manevre permise sau interzise in trafic sau orice alte aspecte care fac parte din lege in prezent. In cel mai bun caz, Decretul a reprezentat piatra de temelie care a stat la baza definirii cadrului normativ in anii care au urmat. Accentul cade totusi, in Capitolul V, pe infractiuni si pedepse, multe dintre aceaste fiind preluate din reglementarile anterioare sau fiind introduse cu titlu de noutate.
Art. 10 prevede sanctiunea „inchisorii corectionale de la 1-6 luni si amenda de la 10.000-20.000 lei” pentru persoanele care conduc un autovehicul fara a fi posesorii unui carnet de conducere. Art. 11 aduce in discutie o problematica interesanta: „acela care va folosi un carnet de conducere care nu-i apartine, precum si acela care va incredinta carnetul sau altuia spre folosinta”. Sanctiunea este mai drastica pentru aceasta categorie de faptuitori, punandu-se in discutie faptul daca carnetele de conducere aveau indeajuns de multe elemente de identificare ale posesorului.
Art. 13 reglementeaza situatia in care conducatorul auto se afla in stare de ebrietate. Sanctiunea este relativ blanda, comparativ cu celelalte infractiuni prevazute in Decret. O agravare a sanctiunii pentru conducatorul aflat in stare de ebrietate tine cont de specializarea sa: „vehiculul este destinat transporturilor publice de persoane sau materiale” – „pedeapsa de la 2 luni la un an si amenda”. Nu se face distinctie, ca in prezent, intre imbibatie alcoolica peste o anumita limita si stare de ebritate, doua concepte atat de dezbatute in cadrul infractiunilor rutiere.
Art. 17-18 fac distinctie intre formele de vinovatie in cazul in care conducatorul de autovehicul este implicat intr-un accident: cel care „prin imprudenta distruge un autovehicul sau conducand un vehicul pe caile publice distruge un bun”. Imprudenta ar putea fi asimilata culpei, tinand cont si de interpretarea care rezulta din art. 18: „acela care, conducand un autovehicul, provoaca un accident„. Intentia ca forma de vinovatie s-ar putea deduce si din continuarea articolului: „si va cauta sa se sustraga de la pedeapsa prin fuga”. Parasirea locului accidentului este sanctionata cu aceeasi „inchisoare corectionala” si amenda.
Art. 21 este interpretabil din punct de vedere al reglementarilor prezente. Procesul verbal de constatare a abaterilor de la regimul rutier (contraventiile prevazute in art. 20) urmau a fi intocmite de catre „ofiterii de militie judiciara, precum si de catre militienii din serviciile si formatiunile de circulatie”. Formularea neclara rezida din „cererea de despagubiri civile”, care poate fi facultativa; cel mai probabil se facea referire la o forma de compensare. In cazul existentei acestei cereri, procesul verbal urma a fi aprobat de catre un „functionar judecatoresc cu calitatea de ofiter de militie judiciara”. Cand nu se constata existenta acestor despagubiri civile, procesele-verbale urmau a fi aprobate de catre Comandamentul Militiei Judetene, sau pentru capitala, de catre directorul Militiei Circulatiei din Comandamentul Militiei Capitalei. Art. 22 prevede ca din momentul aprobarii, aceste procese verbale sunt „definitive, executorii si nesusceptibile de alta cale de atac”. Articolele finale fac trimiteri la competente teritoriale in ceea ce priveste instantele de judecata si infractiunile care fac obiectul judecatii.
Decretul nr. 296/1949 nu exceleaza la capitolul inovatie, insa sunt remarcabile nuantarile diferite. Ambiguitatea unor exprimari nu face decat sa evidentieze atributul de structura de baza a decretului pentru cadrul normativ rutier care se dorea a fi construit. Trebuie tinut cont si de faptul ca societatea vremii nu impunea existenta unor norme atat de riguroase.
Surse:
1. idrept.ro – Decret nr. 296 din 15 iulie 1949 pentru circulatia pe drumurile publice
