Desfacerea contractelor de munca – art. 123 din noua lege a insolventei
Extras din articolul “Situatia contractelor de munca potrivit art. 123 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa”, publicat in Revista Romana de Dreptul Muncii 6/2015. Autor: Prof. univ. dr. Alexandru TICLEA
Art. 123 din Legea nr. 85/2014 vizeaza situatii cu totul exceptionale si urgente la care se poate apela atunci cand nu este posibila o alta cale de salvare a debitorului – angajator.
El reprezinta o reglementare speciala fata de dreptul comun al muncii. Dar, spre deosebire de denuntarea contractelor individuale de munca, desfacerea acestora intra sub incidenta Codului muncii. Este un paralelism de reglementare – solutie nefericita a legiuitorului nostru.
Art. 123 din Legea nr. 85/2014, dispune: „Contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare, de decadere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la mentinerea contractelor in derulare si la nulitatea clauzelor de incetare sau accelerare a obligatiilor nu sunt aplicabile in privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala. In vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, intr-un termen de prescriptie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu au fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar trebuie sa raspunda, in termen de 30 de zile de la primire, notificarii contractantului, formulata in primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere sa denunte contractul; in lipsa unui astfel de raspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat. Contractul se considera denuntat:
a) la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului privind denuntarea contractului, daca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu raspunde;
b) la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar” [alin. (1)].
„Daca solicita executarea contractului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar precizeaza trimestrial, in cadrul rapoartelor de activitate, daca debitorul dispune de fondurile banesti necesare achitarii contravalorii bunurilor sau prestatiilor furnizate de cocontractant” [alin. (2)].
„Debitorul decade din beneficiul termenului daca, in primele 3 luni de la data deschiderii procedurii, cocontractantul notifica administratorului judiciar intentia privind denuntarea contractului sau declararea anticipata a exigibilitatii. Ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic” [alin. (3)].
„Un contract de munca sau de inchiriere, in calitate de locatar, va putea fi denuntat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz” [alin. (7)].
„Dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitorului se va putea face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat doar termenul legal de preaviz. In cazul in care sunt incidente dispozitiile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste concedierea colectiva, termenele prevazute de art. 71 si art. 72 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se reduc la jumatate” [alin. (8)].[1]
(…)
Art. 123 din Legea nr. 85/2014 vizeaza situatii cu totul exceptionale si urgente la care se va apela doar atunci cand nu este posibila o alta cale de „salvare” a debitorului-angajator.
Dar, astfel, suntem in prezenta unui paralelism de reglementare, de vreme ce denuntarea contractelor individuale de munca reglementate de art. 123 din Legea nr. 85/2014, este, in fond, o incetare a acestor contracte in sensul art. 55 lit. c) C. muncii. Apoi, dubla reglementare in acelasi text (art. 123) atat a denuntarii, cat si a desfacerii unui atare contract „este de natura a crea confuzii si haos in practica”[2]. Logic ar fi fost ca Legea nr. 85/2014 sa nu priveasca si contractele de munca; incetarea acestora sa intervina exclusiv in conditiile Codului muncii, potrivit unui text care sa permita o concediere simplificata menita „sa armonizeze interesele legitime ale salariatilor cu finalitatea Legii nr. 85/2014, intr-o maniera echitabila, rationala si eficienta”[3].
Avand in vedere ca denuntarea se dispune de urgenta, dupa o procedura specifica, inseamna ca salariatii vizati de lege nu primesc compensatiile (platile compensatorii), „conform dispozitiilor legale si/sau contractului colectiv de munca aplicabil”, asa cum statorniceste art. 70 alin. (1) lit. f) C. muncii. Ei pot primi, insa, doar „despagubiri”, stabilite de judecatorul sindic” [art. 123 alin. (4)]. Solutia este fireasca de vreme ce legislatia insolventei are ca finalitate nu ocrotirea salariatilor disponibilizati, ci a angajatorului debitor[4].
O alta consecinta negativa: fiind vorba de o denuntare a contractului (ad nutum), fostul salariat nu poate contesta in justitie masura denuntarii, decat daca aceasta masura a fost dispusa fara acordarea preavizului, ori s-a savarsit prin abuz de drept, incalcandu-se astfel prevederile art. 8 C. muncii[5].
Revista Romana de Dreptul Muncii poate fi comandata aici >>
[1] A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Legislatie. Doctrina. Jurisprudenta, ed. a IX-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2015, p. 820-821.
[2] S. Beligradeanu, Intelesul, sfera de aplicare si efectele masurilor…, p. 125.
[3] Idem, p. 124.
[4] Art. 2 din Legea nr. 85/2014 prevede: „Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia”.
[5] A. Ticlea, Tratat…, p. 822.
