Dreptul de petitionare, drept prevazut de Constitutie
Autor: Stefan GHEORGHIES
Nu este necesara o pregatire de specialitate pentru a cunoaste semnificatia termenului de petitie. Raspandirea acestei notiuni in viata de zi cu zi este una semnificativa in contextul in care cetatenii intra in contact cu aceasta in relatiile pe care le au cu autoritatile publice. Ramane la latitudinea fiecarei persoane decizia de a face uz de dreptul de petitionare, drept prevazut in Constitutie si reglementat de Ordonanta de Guvern nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 233/2002.
Petitia reprezinta modalitatea prin care cetatenii isi pot valorifica dreptul de a cere o explicatie cu privire la orice problema personala sau de interes general in relatiile cu o autoritate publica. Petitia prezinta patru forme: cererea, reclamatia, sesizarea si propunerea, acestea putand fi formulare in scris sau prin e-mail. Petitiile depuse prin posta electronica (cunoscute si sub denumirea de petitii online), reglementate atat la nivel national, cat si la nivelul Uniunii Europene, trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii de redactare si validitate precum o petitie obisnuita.
Dreptul de petitionare este consacrat de art. 51 din Constitutia Romaniei; astfel, cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulare numai in numele semnatarilor. Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezinta. Totodata, exercitarea dreptului de petitionare este scutit de taxe, iar in sarcina autoritatii publice petitionate se naste obligatia de a raspunde la petitii in termenele si in conditiile stabilite de lege.
Legea speciala ne ofera o reglementare cu mult mai detaliata a activitatii de solutionare a petitiilor. Astfel, art. 3 din Legea nr. 233/2002 defineste notiunea de petitie: „prin petitie se intelege cererea, reclamatia, sesizarea sau propunerea formulata in scris ori prin posta electronica, pe care un cetatean sau o organizatie legal constituita o poate adresa autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, companiilor si societatilor nationale, societatilor comerciale de interes judetean sau local, precum si regiilor autonome, denumite in continuare autoritati si institutii publice.”
Aceeasi Lege nr. 233/2002 prevede o serie de obligatii instituite in sarcina autoritatilor publice, precum obligativitatea organizarii unui departament special pentru relatiile cu publicul care sa primeasca, inregistreze, rezolve petitiile si sa expedieze raspunsurile la acestea catre petitionari (art. 6). Art. 6^1 face referire la petitiile gresit adresate, care vor fi inaintate in termen de 5 zile compartimentului competent. Eroarea in care s-a aflat petentul nu trebuie sa influenteze activitatea de solutionare a petitiei sale; acesta va fi informat cu privire la autoritatea care are atributiile de a-i solutiona petitia, iar termenul legal de solutionare va curge dupa epuizarea celor 5 zile anterior mentionate.
Dincolo de obligatiile instituite in sarcina autoritatilor, legea prevede si o serie de conditii de validitate care trebuie respectate de catre petitionar. Astfel, orice petitie trebuie sa fie semnata si sa contina datele complete de identificare ale petitionarului. Petitiile anonime sau cele care nu contin datele de identificare ale petitionarului se claseaza si nu sunt luate in considerare (art. 8). Autoritatile publice sunt obligate sa raspunda petitiei in termen de 30 de zile de la inregistrarea ei in documentele autoritatii in cauza, indiferent daca solutia este favorabila sau nefavorabila. Petitia va include si temeiul legal in baza caruia a fost formulata solutia. In cazul petitiilor prezentate personal, data petitiei este data la care a fost inregistrata la unitatea destinatara. Ca derogare de la art. 9, in situatia in care pentru elementele sesizate prin petitie este necesara o cercetare elaborata, conducatorul autoritatii poate prelungi termenul de 30 de zile cu cel mult 15 zile.
La nivelul Uniunii Europene dreptul de petitionare este consacrat in art. 227 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. Orice cetatean al Uniunii Europene, precum si o orice persoana fizica sau juridica cu resedinta intr-un stat membru are dreptul de a inainta, personal sau in numele unor asocieri cu alti cetateni sau persoane, o petitie Parlamentului European. Obiectul petitiei trebuie sa priveasca un subiect care face parte din domeniile de activitate ale Uniunii Europene si care sa atinga in mod direct acele domenii. Dreptul de petitionare este reglementat mai pe larg in Regulamentul de procedura al Parlamentului European.
Dreptul de petitionare este un drept fundamental de care putem face uz oricand ne aflam in relatii cu o autoritate sau institutie publica. Interdictia exercitarii acestui drept reprezinta o incalcare a prevederilor legii speciale, dar si a art. 51 din Constitutia Romaniei. Indiferent de modul de solutionare al petitiilor, este dreptul fiecarui cetatean de a-si exprima o anumita nemultumire cu privire la modul in care autoritatile statului isi desfasoara activitatea.
Surse:
- iDrept – LEGE nr. 233 din 23 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor.
- iDrept – ORDONANTA nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor.
- www.politiaromana.ro
- www.petitieonline.ro
