Facilitatea de credit in Noul Cod Civil

Wkro/ September 15, 2012/ Articole

avocat Luminita Procopie

Noul Cod Civil, in capitolul XV intitulat “Contul bancar curent si alte contracte bancare” defineste facilitatea de credit, ca fiind “contractul prin care o institutie de credit, o institutie financiara nebancara sau orice alta entitate autorizata prin lege speciala, denumita finantator, se obliga sa tina la dispozitia clientului o suma de bani pentru o perioada de timp determinata sau nedeterminata” (art. 2193).

Asadar, este definit prin noua reglementare un contract special (bancar) ale carui parti sunt finantatorul, subiect calificat, fiind ori o institutie bancara ori una financiar bancara sau entitate similara reglementat prin lege speciala si al carui obiect este punerea la dispozitie a unei sume de bani (spre deosebire de contractul de imprumut care in vechea reglementare era un contract real). Conditiile speciale care privesc utilizarea sumelor de catre debitor sunt acordarea de transe succesive; posibilitatea ca suma disponibila sa poata fi reinnoita prin rambursari succesive (art. 2193 Noul Cod Civil prevede ca “daca partile nu au stipulat altfel, clientul poate sa utilizeze creditul in mai multe transe, potrivit uzantelor, si poate, prin rambursari succesive, sa reinnoiasca suma disponibila”).

Textul Noului Cod Civil reglementeaza si dreptul de denuntare unilaterala prevazut in beneficiul finantatorului [art. 2194 arata ca „(1) in lipsa unei clauze contrare, finantatorul nu poate sa denunte contractul inainte de implinirea termenului decat pentru motive temeinice, daca acestea privesc beneficiarul facilitatii de credit; (2) denuntarea unilaterala stinge deindata dreptul clientului de a utiliza creditul, iar finantatorul trebuie sa acorde un termen de cel putin 15 zile pentru restituirea sumelor utilizate si a accesoriilor acestora; (3) daca facilitatea de credit s-a incheiat pe durata nedeterminata, fiecare dintre parti poate sa denunte contractul, cu respectarea unui termen de preaviz de 15 zile, daca din contract sau din uzante nu rezulta altfel].

Avand in vedere caracteristicile de mai sus, se poate deduce ca respectivul acord de vointa are caracteristicile contractului de linie de credit numit in practica bancara de overdraft :
este o facilitate acordata de o banca unui detinator de cont (client) si consta intr-o permisiune de a utiliza sume de bani, care prin rambursari succesive pot reintregi suma disponibila, si in principiu poate fi denuntat la discretia finantatorului fara o notificare prealabila sau explicatie .

In practica, denuntarea sau declararea scadenta a facilitatii (call the overdaft) se intampla doar cand ratingul debitorului scade, sau/si finantatorul are motive sa creada ca debitorul nu isi va executa obligatiile de plata/contractuale sau cand sumele disponibile nu au fost reintregite intr-o maniera satisfacatoare iar facilitatea s-a transformat intr-un debit permanent.

Mai multe despre acest subiect in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 7/2012, articolul Facilitatea de credit – discutie pe marginea prevederilor art. 2193-2195 din Noul Cod Civil, Luminita Procopie.