Hotărâre CJUE: Banca trebuie să prezinte prognoza cursului de schimb valutar, ca să evite invocarea de către client a clauzelor abuzive în contractele de credit în monedă străină
Împrumutul acordat de o instituție financiară într-o monedă străină trebuie să fie precedat de suficiente informații pertinente oferite împrumutatului de către acea instituție, a hotărât recent Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Astfel, împrumutatul (consumatorul vizat) va putea să ia decizia cea mai bună și prudentă, evaluând consecințele economice ale unei clauze asupra obligațiilor sale financiare.
PRESIUNEA CONTRACTELOR DE ÎMPRUMUT ÎN FRANCI ELVEȚIENI
Hotărârea CJUE a fost luată, la 20 septembrie 2017, în cauza C-186/16 Ruxandra Paula Andriciuc și alții/Banca Românească SA și este obligatorie, în egală măsură, atât pentru instanțele române, cât și pentru celelalte instanțe naționale din Uniunea Europeană care sunt sesizate cu o problemă similară. În acest sens, instanța europeană a reținut că Ruxandra Paula Andriciuc și alte persoane au contractat în anii 2007 și 2008 de la Banca Românească împrumuturi încheiate în franci elvețieni (CHF). Aceste credite au fost luate pentru achiziția de imobile, pentru refinanțarea altor credite sau pentru nevoi personale. Atât Ruxandra Paula Andriciuc, cât și alte persoane aveau venituri în lei și, conform contractelor, s-au angajat să rambuseze creditele în rate lunare în franci elvețieni (CHF) la cursul de schimb al RON în raport cu CHF. Pe parcursul derulării contractelor, cursul RON/CHF s-a schimbat foarte mult în defavoarea persoanelor în cauză.
INVOCAREA DIRECTIVEI UE PRIVIND CLAUZELE ABUZIVE ÎN CONTRACTELE ÎNCHEIATE CU CONSUMATORII
Persoanele împrumutate au sesizat instanțele române pentru a se constata că este o clauză abuzivă, în conformitate cu prevederile Directivei UE 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, clauza potrivit căreia creditul trebuie restituit în CHF fără a se lua în considerare eventuala pierdere care poate fi cauzată împrumutaților de fluctuațiile de schimb valutar. În consecință, împrumutații au susținut că acea clauză nu creează obligații în sarcina lor. În opinia contractanților creditelor, banca și-a prezentat produsul în mod părtinitor, evidențiind numai beneficiile pe care împrumutații le-ar putea obține în urma contractelor, fără să precizeze riscurile potențiale, precum și probabilitatea realizării lor.
CE ÎNSEAMNĂ OBLIGAȚIA BĂNCII DE INFORMARE A CLIENȚILOR PRIVIND RISCUL VALUTAR?
Având în vedere litigiul respectiv, Curtea de Apel Oradea a solicitat CJUE să se pronunțe cu privire la întinderea obligației băncii de a informa clienții cu privire la riscul de schimb valutar legat de împrumuturile încheiate în monedă străină. Așadar, în hotărârea pronunțată la 20 septembrie 2017, CJUE a constatat că acea clauză face parte din obiectul principal al contractului de împrumut, astfel încât caracterul abuziv al acesteia poate fi examinat în raport cu directiva numai în cazul în care nu a fost exprimată în mod clar și inteligibil. Potrivit judecătorilor CJUE, obligația de rambursare a unui credit într-o anumită monedă constituie un element esențial al contractului de împrumut, dat fiind că nu privește o modalitate accesorie de plată, ci natura însăși a obligației debitorului.
TRANSPARENȚA MECANISMULUI CLAUZEI CONTRACTUALE
În hotărârea sa, CJUE a amintit că cerința ca o clauză contractuală să fie redactată în mod clar și inteligibil impune și ca acel contract să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului la care se referă clauza respectivă. Mai mult, eventual, contractul trebuie de asemenea să evidențieze relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze, astfel încât consumatorul să fie în măsură să evalueze, pe baza unor criterii precise și inteligibile, consecințele economice care rezultă în ceea ce îl privește. Judecătorii CJUE au stabilit că această chestiune trebuie examinată de instanța română având în vedere ansamblul elementelor de fapt pertinente, printre care se numără publicitatea și informațiile furnizate de împrumutător în cadrul negocierii unui contract de împrumut.
CJUE A STABILIT OBLIGAȚIILE JUDECĂTORILOR NAȚIONALI PENTRU VERIFICAREA INFORMĂRII CLIENTULUI DE CĂTRE BANCĂ
CJUE a arătat în hotărârea sa că instanței naționale îi revine obligația să verifice dacă consumatorul a fost informat cu privire la toate elementele care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale și care îi permit acestuia să evalueze costul total al împrumutului său. Astfel, Curtea a precizat că instituțiile financiare trebuie să furnizeze împrumutaților informații suficiente pentru a le permite să adopte decizii prudente și în cunoștință de cauză. Conform judeătorilor CJUE, aceste informații trebuie să privească nu numai posibilitatea aprecierii sau a deprecierii valutei în care a fost contractat împrumutul, ci și impactul pe care fluctuațiile cursului de schimb valutar și o majorare a ratei dobânzii la împrumuturile în moneda străină îl au asupra ratelor împrumutului.
POSIBILELE VARIAȚII ALE CURSULUI DE SCHIMB VALUTAR DIN CONTRACTUL DE CREDIT, PREZENTATE CLIENTULUI DE CĂTRE BANCĂ
Așadar, CJUE a hotărât că împrumutatul trebuie să fie clar informat că, prin încheierea unui contract de împrumut într-o monedă străină, se expune unui risc de schimb valutar pe care îi va fi, eventual, dificil din punct de vedere economic să și-l asume în cazul devalorizării monedei în care își primește veniturile. În acest sens, judecătorii CJUE au specificat faptul că banca trebuie să prezinte posibilele variații ale cursurilor de schimb valutar și riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină, în special în ipoteza în care consumatorul împrumutat nu își primește veniturile în respectiva monedă.
MOMENTUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI, DE REFERINȚĂ PENTRU EVALUAREA JUDECĂTORILOR NAȚIONALI
În hotărârea sa, CJUE a arătat că dacă banca nu și-a îndeplinit aceste obligații și, în consecință, se poate examina caracterul abuziv al clauzei în litigiu, revine instanței naționale sarcina să evalueze, pe de o parte, posibila nerespectare de către bancă a cerinței de bună-credință și, pe de altă parte, existența unui eventual dezechilibru semnificativ între părțile contractului. Potrivit judecătorilor CJUE, această evaluare trebuie efectuată în raport cu momentul încheierii contractului în discuție și ținând seama în special de expertiza și de cunoștințele băncii în ceea ce privește posibilele variații ale cursurilor de schimb valutar și riscurile inerente contractării unui împrumut în monedă străină. În acest sens, CJUE a subliniat că o clauză contractuală poate implica un dezechilibru între părți care să nu se manifeste decât în cursul executării contractului.
Consultă în Sintact.ro Directiva 93/13/CEE care a stat la baza Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene și vezi legislația națională și jurisprudența relevantă, de până acum, în privința clauzelor abuzive din contractele de credit
