Implicatii ale reproducerii asistate
Articol publicat in Pandectele Romane nr. 3/2015, la rubrica Meridiane Juridice.
(Curtea Constitutionala a Italiei, decizia nr. 162 din 9 aprilie 2014)
Sesizata cu o intrebare prejudiciala privind constitutionalitatea art. 4 alin. (3) al Legii nr. 40/2004, care interzicea, in cadrul procesului de reproducere asistata, utilizarea celulelor sexuale care nu apartin patrimoniului genetic al unui cuplu (fecundare artificiala heterologa), Curtea Constitutionala a Italiei a declarat neconstitutionale dispozitiile respective. In consecinta, este lipsit de temei constitutional si alin. (1) al art. 12 prin care se sanctiona incalcarea dispozitiei sus-mentionate cu o amenda administrativa, de la 300 la 600.000 de euro.
In baza articolelor 2, 3 si 21 din Constitutia italiana, Curtea arata ca optiunea de a deveni parinti si de a intemeia o familie constituie o expresie fundamentala si generala a dreptului la viata privata si de familie. Rezulta din aceasta ca limitarea unei asemenea libertati trebuie sa fie justificata in mod rezonabil si proportional, de imposibilitatea de a ocroti principii constitutionale de valoare egala.
In plus, rezulta din art. 32 al legii fundamentale italiene ca actele de a dispune de propriul corp, avand ca obiectiv protejarea starii de sanatate, trebuie considerate legitime in masura in care nu implica incalcarea altor interese constitutionale. In speta de fata, sterilitatea si infertilitatea constituie o patologie, fizica si psihica, ce aduce atingere dreptului la sanatate al individului, si impune aplicarea oricarei tehnici terapeutice corespunzatoare, conforma nivelului de cunoastere stiintifica disponibila. In consecinta, legiuitorul nu este in masura sa limiteze aplicabilitatea remediilor existente, privand cuplurile puternic afectate de imposibilitatea de a avea copii, de singura solutie tehnica eficienta in privinta lor.
Curtea Constitutionala arata ca, in ciuda faptului ca legea fundamentala nu recunoaste notiunea de familie ca fiind intrinsec legala de existenta copiilor, ordinea juridica actuala accepta ca raporturile de familie nu impun in mod obligatoriu o legatura genetica cu copiii, in primul rand prin existenta institutiei adoptiei.
Avand in vedere aceste considerente, este legitima, in opinia judecatorului constitutional italian, limitarea drepturilor copilului provenit dintr-o asemenea tehnica medicala, impusa de legiuitor, in masura in care acesta ramane ocrotit de ansamblul dispozitiilor relative la reproducerea asistata in vigoare.
Paternitatea este astfel atribuita cuplului, casatorit sau in concubinaj, care isi exprima intentia de a apela la aceasta tehnica. Curtea aminteste, in aceasta privinta, ca o noua conceptie asupra paternitatii a fost deja consacrata de legiuitor, odata cu revizuirea dispozitiilor in materie de filiatie, stabilind ca sotului mamei este tatal copilului „conceput sau nascut” in timpul casatoriei. Ramane, in continuare, interzisa comercializarea celulelor sexuale sau a embrionilor, cat si apelarea la o mama purtatoare.
