In dialog cu conf. univ. dr. Florin Motiu despre vocatia profesionala si Codul insolventei
Interviu realizat de Mihaela Mocanu, redactor sef al Revistei Romane de Drept al Afacerilor si publicat in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 10/2013.
Revista Romana de Drept al Afacerilor: Domnule Motiu, va rog inainte de toate sa ne spuneti cateva cuvinte despre dvs. Acum sunteti ministru secretar de stat, eu v-am cunoscut in calitate de judecator timisorean. De asemenea, sunteti cadru didactic si formator la Institutul National al Magistraturii. Va rog sa ne spuneti cate ceva despre parcursul dvs. profesional. Cum ati devenit judecator?
Florin Motiu: Marea mea pasiune din timpul liceului a fost istoria. Am participat timp de mai multi ani la olimpiadele nationale de istorie, iar atunci ma vedeam urmand cursurile facultatii de istorie. Totusi, in clasa a XII-a, elev fiind la Liceul de filologie – istorie din Timisoara, am descoperit dreptul, domeniu care m-a fascinat si mi-am dorit din acel moment sa imbratisez cariera juridica si sa devin judecator, pe care il vedeam ca fiind acela care imparte dreptatea.
In consecinta, am urmat in perioada 1990-1994 cursurile Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, unde am avut sansa de a avea mari profesori, dar si colegi excelent pregatiti, care ulterior au avut o cariera merituoasa.
La terminarea facultatii am ales fara nicio ezitare cariera de judecator si, desi puteam sa raman atunci in Bucuresti, unde perspectivele evolutiei profesionale erau evident mai avantajoase, am decis sa ma intorc in Timisoara.
Imi aduc aminte si acum cu cata emotie am inceput prima mea zi din cariera de judecator, la Judecatoria Timisoara, in 3 octombrie 1994, in vremuri dificile pentru justitie, cand multi magistrati paraseau sistemul, dosarele erau multe si grele, salariile erau extrem de mici, iar responsabilitatea foarte mare. Chiar unii dintre colegii mei de atunci ma intrebau de ce am ales sa fiu judecator, in vremuri atat de grele; ba chiar si parintii mei, oameni simpli de la tara, se intrebau daca am facut o alegere buna, in conditiile in care, dupa ce m-au sprijinit sa imi termin studiile, s-au vazut pusi in situatia sa ma ajute material si dupa angajare inca cativa ani.
Nu am regretat insa niciodata alegerea facuta, iar daca as putea da timpul inapoi as face aceeasi alegere. Am simtit mereu ca aceasta este menirea mea, ca in calitate de judecator voi putea sa impart dreptatea, ca voi putea sa fac lumea mai buna.
Asa ca, dintre profesiile juridice, am fost doar judecator in toata aceasta perioada, urcand treptat in ierarhia profesionala de la judecatorie la tribunal, iar apoi de la tribunal la curtea de apel.
R.R.D.A.: Dar cariera didactica?
F.M.: Cariera mea didactica a inceput o data cu cariera de judecator, in 1994 si in decursul acestor ani am incercat sa impartasesc din experienta si entuziasmul meu multor generatii de studenti, din care astazi unii imi sunt colegi.
Si aici am parcurs toate treptele ierarhice ale evolutiei profesionale, fiind, pe rand, preparator, asistent, lector si, in prezent, conferentiar universitar la Facultatea de Drept si Stiinte Administrative a Universitatii de Vest din Timisoara. In aceasta calitate am sustinut seminarii si cursuri atat in cadrul studiilor universitare de licenta, cat si la masterat, experienta practica constituind un mare avantaj si fiind deosebit de utila pentru pregatirea teoretica si practica a studentilor.
Actualmente, sunt titularul cursului de contracte speciale la anul III si am tinut in fiecare an atat sa predau cursul, cat si sa fac seminariile, din dorinta de a le oferi studentilor atat o perspectiva teoretica, dar si una practica asupra aspectelor invatate. Am fost tot timpul preocupat sa le ofer studentilor materiale actualizate de curs si de seminar, in fiecare an oferindu-le o editie actualizata a cursului si un caiet de seminar imbunatatit cu noi grile si spete din practica judiciara.
Experienta de cadru didactic, dar si cea de judecator m-a invatat importanta unei materii concise, logic structurate, sustinute prin exemple concrete, in asimilarea de noi cunostinte. Am considerat intotdeauna ca este extrem de important ca studentii sa fie implicati activ in desfasurarea cursurilor si seminariilor; de aceea am folosit metode didactice centrate pe invatarea prin descoperire, invatarea in echipe si invatarea in grup. Acceptarea si incurajarea intrebarilor studentilor, a punctelor de vedere alternative, a criticilor constructive si a solutiilor personale, stabilirea unor sarcini (concepte de invatat, exercitii, probleme, spete etc.) cu volum si grad de dificultate conforme cu disponibilitatile studentului, desfasurarea activitatilor educationale in asa fel incat sa ajute studentul sa invete sa gandeasca constituie preocupari permanente in activitatea mea didactica.
Seminariile se desfasoara sub forma unor procese simulate, in care studentii joaca rolurile avocatilor partilor din proces sau ale judecatorilor, prezentand argumentele de fapt si de drept pentru spetele respective si cautand solutia corecta.
In ceea ce priveste evaluarea studentilor, precizez ca am ales sa fac o evaluare continua, atat in timpul desfasurarii activitatilor didactice, prin stimularea participarii active a studentilor la cursuri si seminarii, prin teste grila periodice cu privire la materia predata, prin solutionarea unor spete din practica judiciara, cat si la final, printr-un examen corect si transparent, lucrarile corectate fiind remise studentilor pentru a vedea fiecare modul de evaluare.
R.R.D.A.: In prezent sunteti insa detasat la Bucuresti, regretati faptul ca nu mai sunteti la catedra?
F.M.: Desi in urma detasarii la Ministerul Justitiei in mai 2012 am fost nevoit sa ma mut temporar in Bucuresti, am continuat sa predau la facultate. Efortul pe care trebuie sa il fac pentru deplasarea la Timisoara la ore este mare, dar satisfactia ca pot sa ofer studentilor experienta mea de aproape 20 de ani este una care merita orice sacrificiu.
R.R.D.A.: In calitate de formator al Institutului National al Magistraturii credeti ca absolvirea Institutului National al Magistraturii este suficienta pentru a deveni un bun judecator sau nu?
F.M.: Nu, nu cred ca absolvirea Institutului National al Magistraturiieste suficientapentru a deveni un bun judecator. As spune ca este o conditie necesara, dar nu si suficienta. Personal imbratisez ideea ca un bun judecator se formeaza in timp si de aceea cred ca, asemenea altor sisteme de drept, ar fi bine ca, inainte sa devina judecator, un absolvent de drept ar trebui sa dobandeasca experienta prin exercitarea altor profesii juridice un anumit interval de timp (3-4 ani).
Astfel, acea persoana ar dobandi experienta practica, atat din perspectiva juridica concreta, dar si experienta de viata, in opinia mea la 24 de ani o persoana nefiind „coapta” sa decida destinul altor oameni.
Mereu le spun tinerilor mei colegi, sigur care sunt impetuosi, plini de entuziasm si de energie, gata sa mute muntii din loc, sa nu uite niciodata ca in dosarele pe care le judeca sunt destinele unor oameni, care apeleaza la justitie cu speranta ca li se va face dreptate.
R.R.D.A.: A fost o provocare acceptarea functiei actuale? Care a fost motivatia pentru care ati acceptat?
F.M.: Spuneam la inceput ca mi-am dorit ca dupa terminarea facultatii sa imi exercit profesia in Timisoara. Si asa am procedat. Asta desi parintii mei ar fi vrut sa fiu mai aproape de ei si sa aleg Aradul, socrii ar fi preferat Blajul, iar sotia Bucurestiul…
Facand un arc peste timp, iata ca dupa 18 ani, in 2012 am ajuns totusi inapoi in Bucuresti, datorita functiei pe care o exercit in prezent.
Marturisesc ca a fost o mare provocare pentru mine acceptarea functiei actuale, de secretar de stat la Ministerul Justitiei. Atunci cand prietenul si colegul meu de facultate Titus Corlatean, numit ministru al justitiei in mai 2012, mi-a propus ca, fiind din interiorul sistemului, sa vin sa il ajut am acceptat din dorinta de a face ceva pentru sistemul de justitie, aflat in plin proces de reforma.
Nu stiam mare lucru despre ceea ce presupune activitatea din cadrul ministerului si nici nu am avut parte de o perioada de acomodare, avand in vedere ca legislatia relevanta in domeniu cunoaste o profunda reformare.
Astfel, noul Cod civil era intrat in vigoare din octombrie 2011, efectele acestuia incepand sa se vada in practica, iar noul Cod de procedura civila era pregatit pentru intrarea in vigoare. De asemenea, pachetul de legi din materie penala era in Parlament (intre timp a fost adoptat si urmeaza sa intre in vigoare la 1 februarie 2014).
Pe langa dimensiunea legislativa, pe care am gestionat-o prin faptul ca am fost desemnat responsabilul Ministerului Justitiei in relatia cu Parlamentul, implementarea efectiva a noilor coduri presupune un ansamblu complex de masuri, care, in conditiile actualei crize economice, reprezinta o mare provocare.
R.R.D.A.: Va rog sa ne spuneti cateva lucruri generale despre proiectul Codul insolventei.
F.M.: In perioada de criza economica pe care o traversam au devenit tot mai vizibile slabiciunile mecanismelor de insolventa in Romania: instrumente de prevenire a insolventei prea putin functionale, lipsa de echilibru intre protectia intereselor in concurs – creditori versus debitor –, existenta posibilitatii manipularii mecanismelor de vot pentru aprobarea unor planuri de reorganizare neviabile, durata mare a proceselor de insolventa asociata cu nivelul redus al recuperarii creantelor in procedura etc.
Semnalele mediului de afaceri legate de aceste inconsistente ale cadrului normativ, practica judiciara neunitara, evaluarile Comisiei Europene si ale organismelor financiare internationale au fundamentat decizia Ministerului Justitiei de a initia un proiect ambitios de imbunatatire si codificare a reglementarii in acest domeniu.
Parte integranta a Programului privind reforma sistemului judiciar (finantat prin imprumut de la Banca Mondiala), proiectul de reformare a legislatiei insolventei beneficiaza de asistenta tehnica a unui consortiu care reuneste expertiza juridica, practica si universitara. Nu in ultimul rand, proiectul beneficiaza de colaborarea unui grup de experti format din judecatori, avocati, doctrinari, reprezentanti ai mediului bancar, reprezentanti ai institutiilor publice relevante pentru acest domeniu (instante, Consiliul Superior al Magistraturii, Banca Nationala a Romaniei, Autoritatea de Supraveghere Financiara).
Proiectul, ca demers institutional, are mai multe componente. Cea mai importanta parte a proiectului este cea legislativa si presupune codificarea cadrului legal existent – sistematizarea si corelarea cadrului legislativ din domeniul insolventei si pre-insolventei (acte normative primare si secundare, generale si speciale, interne sau edictate la nivel comunitar, daca nu sunt regulamente, deci aplicabile direct, fara a necesita transpunere), precum si amendarea legislatiei relevante (pentru imbunatatirea aspectelor lacunare sau deficitare).
De asemenea, dimensiunea doctrinara si jurisprudentiala presupune adnotarea textelor legale codificate, cu trimiteri la jurisprudenta (interna si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene), bune practici, doctrina nationala si internationala.
In sfarsit, componenta de dezvoltare a capacitatii institutionale presupune imbunatatirea competentelor profesionale ale practicienilor acestui domeniu (judecatori sindici, grefieri, administratori judiciari si lichidatori), prin sesiuni de seminarii de pregatire in domeniul prevenirii insolventei si al insolventei in sine.
Pe acest proiect initiat de Ministerul Justitiei s-a grefat si o evaluare a sistemelor de protectie a creditorilor, realizata, in mod independent, de o echipa de experti ai Bancii Mondiale. Recomandarile de natura legislativa cuprinse in raportul Bancii Mondiale sunt si ele integrate in Codul insolventei.
R.R.D.A.: Va vom ruga sa ne raspundeti si unor intrebari aplicate, din perspectiva practicianului. Astfel, pentru inceput o intrebare cat se poate de larga: ce aduce nou Codul insolventei? Ce ati puncta dvs.?
F.M.: Noua reglementare promoveaza o viziune integratoare asupra legislatiei insolventei, propunand ca aceasta piesa legislativa sa aiba forma unui act normativ unic. Sunt incluse astfel in acest act normativ: reglementarea in domeniul procedurilor de prevenire a insolventei (mandatul ad-hoc si concordatul preventiv); reglementarea generala a procedurii insolventei; reglementarea insolventei regiilor autonome si a grupurilor de societati (noutate absoluta); reglementarea falimentului institutiilor de credit si a societatilor de asigurare/reasigurare (corelarea dispozitiilor speciale cu regulile generale ale procedurii insolventei); reglementarea insolventei transfrontaliere.
Alaturi de viziunea integratoare, actul normativ nou are doua elemente conductoare: asigurarea echilibrului intereselor creditorilor si debitorului in procedura (in special, in sensul imbunatatirii pozitiei creditorilor, procedura fiind pana acum inclinata in favoarea debitorului) si eficientizarea procedurii (care sa conduca, implicit, la reducerea duratei procedurii si la cresterea gradului de recuperare a creantelor).
Astfel, in primul sens, cel al asigurarii echilibrului intereselor in concurs, as mentiona faptul ca se egalizeaza regimul deschiderii procedurii in cazul concursului dintre cererea debitorului si a creditorilor. Daca pana acum cererea debitorului se judeca in 5 zile, iar cea a creditorului in luni de zile, rezultatul era deschiderea procedurii in baza cererii debitorului, care astfel „controla” perioada de inceput a procedurii.
In noua reglementare, daca exista o cerere a debitorului la momentul depunerii cererilor creditorilor, acestea din urma se inregistreaza direct in dosarul constituit pentru cererea debitorului, care va fi judecata in termen de 10 zile, in procedura necontencioasa. In cazul admiterii cererii debitorului, cererile creditorilor se vor califica drept declaratii de creanta, iar in cazul respingerii sale, se vor solutiona cererile creditorilor.
In cazul in care debitorul formuleaza o cerere de deschidere a procedurii ulterior inregistrarii unor astfel de cereri de catre unul sau mai multi creditori, se solutioneaza cererea debitorului in procedura necontencioasa, prin aceeasi incheiere judecatorul dispunand conexarea cererilor creditorilor, care in cazul deschiderii procedurii devin declaratii de creanta, iar daca se respinge cererea debitorului se vor solutiona cererile creditorilor.
Daca pana acum era impusa o valoare-prag pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii doar pentru creditor, prin noua reglementare se propune instituirea unei valori-prag si pentru debitor, care va fi de 40.000 lei.
In cazul esuarii unui plan de reorganizare, „haircut”-ul (reducerea) aplicat creantelor se reverseaza (creantele vor avea valoarea lor pre-plan de reorganizare). Actualmente, reducerile propuse prin plan raman valabile in cazul esuarii planului si trecerii la faliment.
Pentru a imbunatati sansele de reorganizare – in avantajul atat al debitorului, cat si al creditorului – se propune introducerea unei super-prioritati pentru finantarile acordate in timpul procedurii, inclusiv in perioada de observatie.
Pentru evitarea aprobarii unor planuri de organizare sustinute de un numar mic de creditori (situatie posibila actualmente; prin „manipularea” grupelor de vot poate fi aprobat un plan fara corespondent in valoarea creantelor), se introduce un criteriu suplimentar pentru aprobarea planului, respectiv 50% din total masa credala.
In realizarea celui de-al doilea obiectiv, eficientizarea procedurii, as preciza ca actiunile incidentale (fond si apel) se vor judeca in conformitate cu prevederile noului Cod de procedura civila, dar cu cateva modificari pentru asigurarea celeritatii procesului. Astfel, termenul pentru depunerea intampinarii este de maxim 10 zile de la comunicare, raspunsul la intampinare nu este obligatoriu, iar judecatorul sindic fixeaza, prin rezolutie, in termen de maxim 3 zile de la data depunerii intampinarii, primul termen de judecata, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezolutiei.
De asemenea, se introduce posibilitatea judecatorului-sindic de a debloca anumite situatii, atunci cand creditorii nu sunt activi in procedura: daca nu se poate lua o hotarare in adunarea sau comitetul creditorilor, administratorul judiciar sau lichidatorul poate sesiza instanta in vederea pronuntarii unei hotarari.
Se urmareste prin noile dispozitii legale eficientizarea activitatii comitetului creditorilor, intrunirile acestuia urmand a avea loc ori de cate ori este cazul (nu neaparat lunar, ca in legea actuala), iar votul se poate exprima prin orice mijloace care asigura transmiterea textului si confirmarea primirii acestuia, nemaifiind astfel obligatorie prezenta fizica.
Se elimina posibilitatea contestarii hotararilor comitetului creditorilor la adunarea creditorilor, dat fiind ca hotararea luata de adunarea creditorilor se poate contesta la judecatorul sindic.
Se introduc prevederi clare privind evaluarea bunurilor si mecanismul de contestare a raportului de evaluare. In practica actuala procedura este tergiversata si neuniforma, din cauza lacunelor de reglementare a acestui aspect extrem de important al procedurii insolventei. Vanzarea activelor nu va mai fi supusa unor formalitati greoaie, consumatoare de timp. In esenta, vanzarea se va putea face in orice modalitate aprobata, in conditiile legii, de creditori.
R.R.D.A.: Stiu ca in practica exista o interpretare neunitara cu privire la creantele provenite din contractele de leasing. Este rezolvata aceasta problema in noua reglementare?
F.M.: Da, prin actul normativ recent adoptat se introduc prevederi exprese cu privire la tratamentul contractelor de leasing si a creantelor provenite din contracte de leasing, acestea reprezentand pana acum o sursa majora de interpretare neunitara in practica instantelor.
Desi Legea insolventei nr. 85/2006 nu a prevazut reguli speciale in materia contractelor de leasing, totusi specificul acestui contract a generat dificultati frecvente in practica in ceea ce priveste modalitatea de inscriere a creantei decurgand dintr-un astfel de contract in tabelul de creante.
Astfel, sub imperiul actualei reglementari, in cazul in care un contract de leasing aflat in derulare este mentinut de catre administratorul judiciar, societatea de leasing este titulara unei creante nescadente, care va fi inscrisa cu aceasta calificare in tabelul definitiv de creante si care urmeaza a fi platita de debitor pe masura ce ratele devin scadente.
In ipoteza in care contractul era deja reziliat la data deschiderii procedurii din culpa debitoarei (ca urmare a operarii unui pact comisoriu de gradul IV), societatea de leasing solicita, actualmente, inscrierea in tabel a unei creante in cuantum egal cu valoarea ratelor neachitate la data deschiderii procedurii si o suma calculata potrivit unei clauze penale care estimeaza prejudiciul la totalitatea ratelor de leasing datorate de debitoare, de la momentul rezilierii pana la finalizarea contractului (clauza devenita deja standard in aceste contracte si declarata ca abuziva de unele instante, pe terenul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, norma care nu este insa incidenta raporturilor intre profesionisti).
In noua reglementare, in cazul contractului de leasing mentinut dupa deschiderea procedurii, ratele care devin scadente sunt considerate cheltuieli curente, iar cu celelalte rate neplatite creditorul se inscrie in tabelul de creante.
Creantele provenind din contracte de leasing, reziliate inainte de data deschiderii procedurii insolventei, vor fi inregistrate astfel: a) daca proprietatea bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing se transfera debitorului, creanta va fi inregistrata ca prioritara; b) daca bunurile ce fac obiectul contractului de leasing sunt recuperate de societatea de leasing, va fi inregistrata doar diferenta dintre valoarea intregii creante si valoarea de piata a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing stabilita de un evaluator independent; c) daca unul sau mai multe din bunurile recuperate au fost vandute de catre societatea de leasing pana la data intocmirii tabelului preliminar al creantelor, pentru acestea se va deduce din totalul creantei de inregistrat pretul obtinut din vanzare.
In cazul contractului de leasing financiar reziliat de catre finantator, acesta poate sa aleaga intre: reintrarea in posesia bunului, caz in care se va inregistra in tabelul de creante cu contravaloarea ratelor si accesoriilor restante facturate si neplatite la data deschiderii procedurii, la care se adauga diferenta dintre valoarea intregii creante si valoarea de piata a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing, stabilita de un evaluator independent, respectiv transferul dreptului de proprietate catre debitor, caz in care se inregistreaza la masa credala cu contravaloarea ratelor si accesoriilor restante facturate si neplatite la data deschiderii procedurii, la care se adauga ratele nescadente si dobanzile aferente, potrivit contractului de leasing, creanta fiind prioritara.
R.R.D.A.: Ce se aude despre proiectul privind insolventa persoanelor fizice? Exista sansele sa avem o reglementare in aceasta privinta in urmatorii 3-4 ani?
F.M.: Daca vreti o parere personala in aceasta privinta, apreciez ca in urmatoarea perioada va trebui sa fie reglementata si in Romania problema insolventei persoanei fizice. Suntem printre ultimele state din Uniunea Europeana care nu avem o asemenea reglementare, desi aceasta reglementare exista si functioneaza foarte bine in multe alte sisteme de drept. La noi principalii oponenti ai unei astfel de reglementari sunt bancile, care au facut lobby intens pentru a nu se adopta o lege a insolventei persoanei fizice, iar ca urmare a acestui lobby in aranjamentele privind imprumuturile acordate Romaniei de catre FMI au fost inserate angajamente ale tarii noastre de a se abtine de la adoptarea unei asemenea reglementari.
Totusi, eu cred ca este si in interesul bancilor ca aceasta problema sa fie reglementata, astfel incat sa existe reguli clare de plata a datoriilor si prin care debitorul sa aiba sansa unui nou inceput. Pentru banci, beneficiul este ca, dincolo de faptul ca si ele pot cere insolventa debitorilor, acestea pot sa isi elibereze provizioanele constituite pentru creditele neperformante ca urmare a declararii falimentului debitorului.
Mai mult, Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolventa stabileste un cadru european pentru procedurile transfrontaliere de insolventa. Regulamentul este aplicabil atunci cand debitorul, fie acesta persoana fizica sau juridica, are active sau creditori in mai multe state membre.
R.R.D.A.: Sunteti foarte implicat in activitatile de la minister si de la facultate, o viata plina. Indraznesc sa va intreb: este loc si de regrete?
F.M.: Da, regret ca nu am timp pentru toate planurile si ideile pe care le am. Munca la minister este una foarte solicitanta si presupune de cele mai multe ori un program de dimineata pana seara, cu probleme diverse si complexe, care reclama o decizie rapida.
Mi-as dori sa am timp mai mult sa scriu, sa citesc, sa calatoresc, sa imi petrec mai mult timp alaturi de familie. Uneori simt ca ar fi bine ca ziua sa aiba mai mult de 24 de ore…
In acelasi timp insa faptul ca, alaturi de alti profesionisti din domeniu, pot sa imi aduc contributia la bunul mers al justitiei ca sistem ma face sa merg mai departe si sa ofer sistemului din care fac parte tot ceea ce am eu mai bun.
R.R.D.A.: Domnule judecator si profesor si acum ministru secretar de stat, va multumim pentru raspunsuri! Incheiem aici cu speranta ca si in viitor sa avem parte de explicatiile dvs.
