Jurisprudenţă neunitară în cazul votului negativ acordat de creditorul nedefavorizat planului de reorganizare a unei companii aflate în insolvență

Votarea planului de reorganizare a unei companii aflate în insolvență de către creditorul nedefavorizat a creat o jurisprudență neunitară în practică, așa cum remarcă experții CITR. Controversa juridică a apărut în momentul în care, la data Adunării Creditorilor ce avea pe ordinea de zi votarea planului de reorganizare, dintr-un total de trei categorii de creanţe, două au votat contra, iar una a votat pentru. Una din categoriile care au votat contra era reprezentată de un creditor nedefavorizat. Astfel, judedecătorului-sindic i s-a cerut să confirme planul, întrucât votul creditorului nedefavorizat trebuie interpretat ca fiind pozitiv în baza legii.

PREZUMȚIA ABSOLUTĂ A UNUI VOT POZITIV. Practicienii în insolvență de la CITR au arătat, în articolul lor din Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 4/2017, că această stare de fapt, ajunsă până la nivelul Curților de Apel, a generat două soluții diferite. Una a susţinut că atât timp cât creditorul nedefavorizat a exprimat un vot negativ, acesta primează. Cealaltă instanță a argumentat că nu are relevanţă dacă creditorul a votat negativ, întrucât art. 101 din vechea  a insolvenței instituie o prezumţie absolută de vot pozitiv din partea creditorului nedefavorizat. În opinia specialiștilor de la CITR, exprimată în revista editată de Wolters Kluwer Romania, indiferent dacă un creditor nedefavorizat votează sau se abţine, art. 101 alin. (1) lit. D din vechea lege a insolvenței instituie prezumţia absolută a unui vot pozitiv. Articolul invocat prevedea că “vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă”. CITR consideră că se impune aceeași interpretare și după intrarea în vigoare a noii Legi a insolvenței.

ARGUMENTE ALE JUDECĂTORILOR.  Practicienii în insolvență ai CITR au evidențiat în articolul din Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 4/2017 argumentele Curții de Apel Constanța pronunțate în Decizia nr. 173 din 28 martie 2016. În acest sens, potrivit judecătorilor Curții de Apel Constanța, “planul de reorganizare este supus confirmării de către judecătorul-sindic, confirmare care presupune inclusiv verificarea votului dat de creditori, pe categorii”. Așadar, mai spun judecătorii, “indiferent de calificarea dată de administratorul judiciar votului unei categorii de creditori, aprecierea administratorului în sensul considerării ca votat a planului de reorganizare de către creditorul care a votat împotriva planului de reorganizare era supusă cenzurii judecătorului-sindic la termenul stabilit pentru confirmarea planului”.

VOT NEGATIV, DOAR VOTUL CONDIȚIONAT. Curtea de Apel Constanța, a mai arătat că “în ceea ce priveşte situaţia de neexercitare a votului, aşa numita tăcere a creditorului, Legea nu prevede care este semnificaţia juridică ce trebuie atribuită acestei atitudini pasive a creditorului”. “Chiar şi în noua lege a insolvenţei, Legea nr. 85/2014, este calificat drept vot negativ numai votul condiţionat [art. 49 alin. (1)], fără a se atribui vreo semnificaţie absenţei votului”, au subliniat judecătorii, citați în rubrica Monitorul insolvenței din revista editată de Wolters Kluwer Romania. Potrivit magistraților, “legiuitorul prezumă că, interesat în mod real şi serios de recuperarea creanţei sale, creditorul îşi va manifesta acest interes şi prin exprimarea unui vot efectiv faţă de planul de reorganizare şi, în general, în orice incident care implică votul adunării creditorilor şi creează creditorului cadrul exercitării votului chiar şi în condiţii de absenţă, prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau prin corespondenţă”.

INTERESULUI CREDITORULUI, REALIZAREA CREANȚEI. În opinia Curții de Apel Constanța, pusă în evidență de CITR în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 4/2017, “nu se poate reţine că prin art. 101 alin. (1) lit. D din Lege (n.n. – vechea Lege a insolvenței) se creează o prezumţie relativă de acceptare a planului care operează numai pentru creditorii care nu şi-au exprimat opţiunea de vot, întrucât aplicarea textului respectiv nu este condiţionată de o anumită poziţie a creditorului faţă de planul de reorganizare, ci de posibilitatea plăţii creanţelor integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă”. După cum punctează judecătorii Curții de Apel Constanța, “este şi firesc să fie aşa, întrucât, prezumându-se că interesul creditorului este de a-şi realiza creanţa, acesta nu îşi mai justifică opoziţia faţă de planul de reorganizare în măsura în care creanţa sa este satisfăcută în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă, menţinerea unei asemenea opoziţii având, în lipsa art. 101 alin. (1) lit. D, fiind lipsită de orice raţiune şi având un caracter şicanatoriu”.

Puteți studia în Sintact.ro, în extenso, argumentele din acest caz în favoarea prezumției absolute a unui vot pozitiv în Decizia nr. 173 din 28 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.