Obligatia autoritatii publice de a participa la mediere ca parte de necontestat din obligatia sa de cooperare

Wkro/ January 20, 2015/ Articolul saptamanii

Articol publicat in Pandectele Romane nr. 11/2014, autor Cristina Elena CANDEA.

Autoritatilor publice li s-au stabilit prin lege obligatia de cooperare iar medierii i s-a dat prin definitie si sinonimul de cooperare a partilor.

Medierea ca metoda alternativa de solutionare a disputelor, a fost utilizata in toate statele in mod istoric fie sub denumirea sa formala, fie sub formele sale de exercitare, fara a fi afirmata in mod expres ca si modalitate optionala de interventie compromisorie. In ultimii ani, medierea a devenit un instrument valoros de solutionare a disputelor, tinzand sa concureze cu celelalte forme de solutionare alternativa a neintelegerilor. La nivelul Uniunii Europene, promovarea medierii ca metoda alternativa de solutionare a litigiilor in domeniul administratiei publice a fost inclusa in Recomandarea Rec (2001) 9 a Comitetului de Ministri catre statele membre privind alternativele de solutionare a litigiilor intre autoritatile administrative si subiectii de drept privat. Cu toate acestea, Parlamentul European si Consiliul UE au ales ulterior sa lase aceste aspecte a fi reglementate in mod decisiv si obligatoriu, la nivel national, in functie de reglementarea legala si procedurala nationala, individualizate la nivelul fiecarui stat membru. Asadar, aceasta problematica depinde in integralitate de reglementarile interne ale fiecarui stat in parte.

In prezent, tendintele internationale sunt pro participarii la mediere a autoritatilor publice. In Franta, Ombudsmanul si mediatorii institutionalizati se ocupa cu plangerile impotriva autoritatilor (mediatorii sunt organizati in comitete pentru solutionarea pe cale amiabila a disputelor sau pentru litigii referitoare la achizitiile publice, in comisii regionale de conciliere si de compensare pentru accidente etc.). Acestia sprijina partile sa ajunga la o solutie amiabila si echitabila pentru disputele lor. In plus, instantele administrative pot recomanda medierea in cadrul procesual in conformitate cu Legea nr. 95-125 din 8 februarie 1995 privind organizarea instantelor si procedurile civile, penale si administrative si in conformitate cu Decretul nr. 96-652 din 22 iulie 1996 cu privire la conciliere si mediere.

Reglementarile din Germania, confera partilor posibilitatea de a recurge la mediere nu numai inainte si in timpul procedurilor administrative (Mitlaufende) dar, de asemenea, in timpul formalitatilor procedurale non-judiciare sau administrative (Nachlaufende). In timp ce Verwaltungsgerichtsordnung (VwGO) nu include in mod explicit o norma specifica privind medierea judiciara (Gerichtliche), a fost in general admis in baza articolului 87 alineatul (1) VwGO, ca este permis presedintelui instantei de judecata sa invite partile pentru a discuta faptele aduse in fata judecatii, in scopul de a obtine un acord.

Si legislatia spaniola permite partilor atat sa puna capat procedurilor administrative cat si sa inlocuiasca caile de atac administrative prin procedurile de mediere (Legea nr. 30/1992, din 26 noiembrie privind regimul juridic al administratiilor publice si procedura administrativa comuna). In plus, medierea poate fi utilizata pentru a completa un litigiu aflat pe rolul unui tribunal, in conformitate cu articolul 77 din Legea 29/1998 din 13 iulie care reglementeaza instantele administrative. Prevederi similare pot fi gasite in regiunea Catalonia, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 26/2010 din 3 august, privind regimul juridic si procedural al autoritatilor publice ale Cataloniei.

Angliasi Tara Galilor desfasoara acest tip de mediere prin Ministerul Justitiei, autoritate responsabila pentru politica privind medierea, inclusiv promovarea acesteia. Pentru a asigura calitatea medierii recomandate de instanta in litigiile civile (cu exceptia litigiilor familiale in jurisdictia Anglia si Tara Galilor), autoritatile si-au coordonat activitatea impreuna cu Consiliul pentru Mediere Civila (CMC). Aceasta este o organizatie care reprezinta mediatorii in probleme civile si comerciale. In prezent, curtile transmit cazurile doar mediatorilor acreditati de CMC.

La nivel international se poate observa utilizarea la o scara larga a acestei proceduri, existand o serie de structuri oficiale in majoritatea statelor care au reglementat medierea si au introdus-o in mod oficial ca metoda de compromis, prin standardizarea si regularizarea acesteia.

Cooperarea – notiune prevazuta de lege ca atributie in sarcina autoritatilor publice. In legile specifice de organizare si functionare ale autoritatilor publice, apare in permanenta, atributia acestora de a coopera, prevederile legii in materia medierii venind in precizarea legislatiei existente. Modificarile aduse prin Legea nr. 370/2009 la legea medierii, accentueaza rolul puterii judecatoresti in informarea partilor in ceea ce priveste avantajele folosirii medierii, cooperand in scopul recurgerii la mediere ca mod de solutionare a conflictelor. Incepand cu luna martie 2010, organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale, au informat partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le-au indrumat sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele. Urmand linia unei logici juridice simple, rezulta ca din moment ce puterea judecatoreasca (ce exercita parte din atributiile statului) coopereaza pentru consolidarea medierii, s-ar forma un puternic antagonism daca spre exemplu, una dintre aceste autoritati in calitate de parte, ar refuza o mediere.

Cooperarea pentru solutionarea neintelegerilor. Legea medierii, prevede in art. 50(1) ca medierea se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea de catre mediator, a unor metode si tehnici specifice, intemeiate pe comunicare si negociere. Toate acestea se concretizeaza in contractul incheiat de participantii la mediere. Este adevarat ca nimeni nu poate fi obligat sa contracteze, insa obligatia autoritatilor publice la cooperare, conduce in mod pozitiv la acceptarea invitatiei de a participa la mediere. Un contract are o valabilitate de netagaduit, cu atat mai mult cu cat acesta este produsul rezultat al unor negocieri si implicit, al unei cooperari in acest sens, intre partile contractante.

Autoritatile publice sunt institutii create anume pentru a veni in sprijinul si in folosul cetatenilor, in special atunci cand se poate contribui la solutionarea neintelegerilor.  Mai multe legi speciale cuprind in continutul lor, reglementari in ceea ce priveste cooperarea:

–          Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, prevede in art. 11 ca : in realizarea functiilor sale, Guvernul indeplineste ca atributie principala cooperarea cu organismele sociale interesate.

–          Legea nr. 346/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale, preia aceasta obligatie in art. 4: Ministerul Apararii coopereaza, pentru indeplinirea atributiilor sale, cu celelalte ministere si organe ale administratiei publice centrale de specialitate, cu autoritati ale administratiei publice locale, autoritati administrative autonome, organizatii neguvernamentale, operatori economici, cu structurile politico-militare si de conducere militara ale altor state, precum si ale organizatiilor internationale la care Romania este parte.

–          Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, prevede in art. 36 (2-e) in sarcina Consiliului local: atributii privind cooperarea interinstitutionala pe plan intern si extern.

Este adevarat ca de cele mai multe ori, legea face referire la cooperarea cu operatori economici si organizatii neguvernamentale, ceea ce ne conduce si lasa deschisa problematica aplicarii acestei cooperari si la mediatorul persoana fizica sau care isi practica profesia in mod singular ca profesie liberala si nu este constituit in asociatii sau societati comerciale. Nimic insa nu impiedica persoana fizica interesata, sa apeleze la o institutie care in mod legal are dreptul de a beneficia de cooperare din partea unei autoritati publice. Administratia publica nu se limiteaza prin autoritatile sale la organizarea realizarii in concret a legii, ci ea are drept mobil, organizarea unor servicii publice intr-o gama variata si complexa de probleme. Importanta unei bune serviri a populatiei credem ca nu mai este necesar sa o subliniem, fiind de la sine inteles ca realizarea unei serviri necorespunzatoare a cetateanului, determina grave consecinte sociale si politice, cu posibile repercursiuni atat asupra persoanei, cat si asupra statului.

In concluzie, intrucat cooperarea este in prezent o atributie in sarcina autoritatilor publice, se poate statua in mod doctrinar si, de ce nu si in mod practic, ca cel putin din respect fata de cetatean (singur sau organizat in diferite moduri de activitate), participarea la mediere a unei autoritati publice, ori de cate ori ii este adresata, trebuie acceptata neconditionat de catre autoritatea publica invitata in mediere, cu atat mai mult cu cat medierea implica efectuarea unor costuri cu mult reduse fata de justitia statala sau fata de alte mijloace de solutionare alternativa a neintelegerilor. Costurile se reflecta in bugetul autoritatii publice iar solutionarea prin mediere se reflecta in gradul de respect fata de cetatean si fata de atributiile date prin lege acestor autoritati publice.

Articolul in extenso este publicat in Pandectele Romane nr. 11/2014.