Organizarea judecatoreasca in Tarile Romane. Influenta lui Alexandru Ipsilanti

Wkro/ July 8, 2013/ Articole

Autor: Stefan GHEORGHIES

Sistemul judecatoresc al celor trei tari romane a cunoscut numeroase reforme menite sa imbunatateasca cadrul juridic creat de neajunsurile care guvernau administrarea justitiei. In Tara Romaneasca si Moldova, sistemul de organizare judecatoreasca a cunoscut modificari in trei etape: epoca lui Constantin Mavrocordat (1739-1740, in Tara Romaneasca si 1741-1743, in Moldova), influenta lui Alexandru Ipsilanti (1774-1780, in Tara Romaneasca si 1786-1788, in Moldova) si perioada Regulamentelor organice (1831 pentru Tara Romaneasca si 1832 pentru Moldova).

Domnitorul Alexandru Ipsilanti a jucat un rol fundamental in conturarea unui sistem judiciar cu atributii bine delimitate pe fiecare treapta de jurisdictie. Aceste instante erau urmatoarele:

• judecatoria de judet (in Moldova, de tinut);
• doua departamente civile egale in grad si Departamentul Vinovatilor;
• departamentul Velitilor Boieri si Departamentul Strainilor;
• Divanul.

Judecatoria de judet era formata dintr-un judecator, ajutat de un logofat, cu atributii atat in transcrierea cartilor de judecata in condica, cat si cu tinerea propriu-zisa a condicilor cu inscrisuri privind proprietatea mosiilor. Judecatoria de judet avea competenta civila asupra taranilor, in timp ce competenta penala era limitata la „vini usoare”, cele mai grave fiind de competenta Departamentului Vinovatilor.

Departamentele erau instante care aveau atat competente civile (Departamentul de Opt, respectiv Departamentul de Sapte) sau penale (Departamentul Vinovatilor). Departamentul Vinovatilor judeca dupa anumite norme cuprinse in Basilicale, portiuni traduse in romana. Infractiunile savarsite de robii tigani erau sanctionate dupa obiceiul pamantului. Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, judecatorii nu aveau permisiunea de a se abate de la textul de lege, Domnul fiind singurul care putea interveni in ceea ce privea micsorarea sau marirea pedepsei. Cu toate ca existenta lor era oficiala, Departamentele de Opt si de Sapte nu au functionat in practica, rolul lor fiind preluat de o instanta unica numita Departamentul al II-lea. Aceasta instanta era alcatuita din 4 boieri, pentru ca ulterior numarul acestora sa scada la 3.

Departamentul Velitilor Boieri judeca apelurile impotriva hotararilor departamentelor civile inferioare. Aceasta instanta cerceta cu atentie motivarea solutiei supuse apelului, asculta partea nemultumita, insa nu putea cita judecatorii care emisesera hotararea. Dupa aceste etape, se alcatuia o anafora care era trimisa spre confirmare Domnului. Acesta era singurul care putea pedepsi judecatorii care pronuntasera o eventuala hotarare casata. Anaforele Departamentului Velitilor Boieri trebuiau motivate in drept si consemnate intr-o condica speciala.

Divanul era instanta suprema. Cu toate ca avea atat competenta civila, cat si penala, Divanul judeca, in practica, apelurile impotriva hotararilor departamentelor. In mod exceptional Divanul putea judeca in prima instanta litigii considerate de o importanta deosebita (spre exemplu, litigiile supusilor otomani cu pamantenii). Interesant este faptul ca Divanul putea emite doua acte in vederea solutionarii litigiilor. Daca judecata fusese condusa de catre Domn, litigiul era solutionat prin carte de judecata. Daca judecata fusese condusa de catre Mitropolit, litigiul era solutionat printr-o anafora, trimisa de asemenea spre aprobare Domnului, ca si in cazul anaforei emise de catre Departamentul Velitilor Boieri.

Acestor instante laice li se adaugau si instantele ecleziastice, care, in ciuda incercarilor de a le restrange competenta civila ori penala asupra laicilor, si-au continuat activitatea. Conform Pravilnicestii condici, au functionat in aceasta perioada si doua instante speciale: Judecatoria ot Vel Spatar si Judecatoria ot Vel Aga. Judecatoria ot Vel Spatar judeca infractiunile de mica importanta, precum furtul, bataia, injuraturile sau adulterul, savarsite in mahalalele Bucurestiului si in interiorul breslei militare. Cu toate acestea, aceasta instanta nu judeca litigii civile sau taranesti. Judecatoria ot Vel Aga avea competenta penala (infractiunile de mica insemnatate savarsite in centrul Bucurestiului), civila si comerciala. Aceasta judecatorie era organizata in mod asemanator celei de pe langa Vel Spatar. Hotararile pronuntate de aceste instante puteau fi atacate cu apel la Divan si la Departamentul Velitilor Boieri.

Influenta lui Alexandru Ipsilanti in conturarea unui sistem judiciar mai bine delimitat a fost una benefica. Stabilirea competentei fiecarei instante in parte, precum si clarificarea modalitatilor in care putea fi exercitata calea apelului, au dus la un cadru juridic mult mai stabil. Totodata, reforma lui Alexandru Ipsilanti a introdus, cu titlu de noutate: institutia moderna a judecatorilor profesionisti, salariati ai statului; procedura scrisa; controlul domnesc asupra activitatii judecatoresti.

Sursa: Dariescu, Cosmin, Istoria statului si dreptului romanesc din antichitate si pana la Marea Unire, editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008.