Reglementarea contractului de munca temporara

wkro/ December 2, 2014/ Articolul saptamanii

contract de muncaExtras din articolul Particularitati ale contractului de munca temporara, autor Prof. univ. dr. Alexandru TICLEA, publicat in Revista Romana de Dreptul Muncii nr. 10/2014.

Contractul de munca temporara reprezinta o specie a contractului individual de munca, reglementat atat de normele internationale şi europene, cat şi nationale. Specificul sau consta in aceea ca el presupune o relatie triunghiulara, in care sunt implicati angajatorul (agentul de munca temporara), salariatul şi beneficiarul muncii acestui salariat – utilizatorul. Ca natura juridica munca temporara se aseamana cu institutia detaşarii, in cazul careia salariatul beneficiaza de drepturi suplimentare in bani si natura.

Norme ale Organizatiei Internationale a Muncii

Prima reglementare in materie a fost Conventia privind agentiile private de ocupare a fortei de munca nr. 34/1933 care a definit agentul de munca temporara, denumit la acel moment agentie privata de ocupare a fortei de munca[1].

A urmat adoptarea unei noi reglementari si anume Conventia nr. 88/1948 privind agentia de ocupare a fortei de munca, revizuita prin Conventia nr. 96/1949.

In prezent, sunt in vigoare Conventia nr. 181/1997 (neratificata de Romania) si Recomandarea nr. 188/1997 privind agentiile private de ocupare a fortei de munca.

Potrivit art. 1 din Conventia nr. 181/1997, agentia privata de ocupare a fortei de munca este orice persoana fizica sau juridica, independenta de autoritatile publice, care furnizeaza unul sau mai multe dintre serviciile urmatoare pe piata muncii:

„b) servicii constand in angajarea lucratorilor in scopul de a-i pune la dispozitie unei terte persoane fizice sau juridice (denumita intreprindere utilizatoare), carora le stabileste sarcinile de munca si le supervizeaza executarea lor”.

Norme ale Uniunii Europene

Exista cateva directive care fac referire la munca temporara, din care doua dintre ele sunt aplicabile direct acestui tip de munca[2], astfel:
– Directiva Consiliului 91/383/CEE din 25.04.1991 privind masurile referitoare la ameliorarea securitatii sa sanatatii in munca a salariatilor avand contract de munca pe durata determinata sau temporara;
– Directiva nr. 96/71/a Parlamentului si a Consiliului privind detasarea lucratorilor in cadrul unei prestari de servicii aplicabila si raporturilor de munca temporara;
– Directiva Consiliului nr. 99/70/CE referitoare la Acordul cadru privind munca pe durata determinata, care se refera la munca temporara si sezoniera;
– Directiva nr. 2008/104/CE privind munca temporara, reglementare generala ce priveste intreaga problematica a acestei forme de munca[3].

Directiva nr. 96/71 priveste si detasarea de catre un agent de munca temporara a unui salariat temporar de o intreprinde utilizatoare infiintata sau care isi desfasoara activitatea pe teritoriul unui stat membru, daca exista un raport de munca intre intreprinderea cu incadrare in munca temporara si salariat pe perioada detasarii [art. 1 lit. c)][4].

Reglementarea nationala

Munca prin agent de munca temporara este reglementata de art. 88-120 (Cap. VII, Titlul III) din Codul muncii – Legea nr. 53/2003.

Dispozitiile mentionate au fost modificate prin Legea nr. 40/2011, in scopul transpunerii in dreptul national a Directivei nr. 2008/104/CE a Parlamentului European si al Consiliului privind munca prin agent de munca temporara.

Autorizarea persoanelor juridice, publice sau private, ca agenti de munca temporara este reglementata de Hotararea Guvernului nr. 1256/2011[5].

Pentru mai multe informatii a se vedea articolul Particularitati ale contractului de munca temporara, autor Prof. univ. dr. Alexandru TICLEA, publicat in Revista Romana de Dreptul Muncii nr. 10/2014.


[1] D.O. Patrascu, Munca prin agent de munca temporara, ed. a II-a, Leadermark, Bucuresti, 2012, p. 264.
[2] Idem, p. 281.
[3] A se vedea N. Voiculescu, Drept social european, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014, p. 211-213.
[4] L. Dima, Relatii de munca si industriale in Uniunea Europeana, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2012, p. 176.
[5] Publicata in M. Of. nr. 5 din 4 ianuarie 2012.

Share this Post

About wkro

WOLTERS KLUWER ROMÂNIA este parte a grupului multinaţional Wolters Kluwer, cunoscut pe piaţa internaţională ca unul dintre cei mai mari furnizori de informație specializată, produse şi servicii dedicate profesioniştilor.