Chicago (2002)
Autor: Stefan GHEORGHIES
If You Can’t Be Famous, Be Infamous.
Legea, in sens larg, trebuie elaborata astfel incat sa fie cat mai obiectiva, sa nu cunoasca nicio urma a personalitatii creatorului ei. Pe langa aspectele care tin de reglementarea realitatilor sociale, economice, politice vizate, legea trebuie sa faca abstractie de umor, sarcasm, implicit folosirea unor termeni nespecializati. Insa, asta nu inseamna ca aplicarea legii nu poate conduce la situatii comice care sa transceanda viziunea legiuitorului. Ajungem astfel la categoria filmelor juridice cu aspect de comedie care, in fond, reprezinta o categorie aparte care are ca scop popularizarea „uneltelor juridice” cu care opereaza cei care reprezinta legea. Insa, ce se intampla daca producatorii doresc sa duca conceptul de juridic la un nou nivel? Chicago, in regia lui Rob Marshall, reprezinta o combinatie stranie de drama-comedie juridica cu aspect de muzical. Ceea ce da esenta filmului lui Rob Marshall nu consta insa in elementele juridice concrete sau in dramele umane, ci intr-o prezentare extrem de spectaculoasa a lumii juridice din anii ´20.
Povestea o urmareste pe Roxie Hart (Renee Zellweger), o tanara care viseaza la faima si popularitatea lumii jazz-ului din Chicago-ul anilor ´20. Insa, drumul de la stadiul de simplu cetatean la cel de faima locala sau nationala nu este unul simplu. Desi casatorita, Roxie Hart nu ezita sa isi insele sotul pentru a putea obtine interviul mult visat pentru cariera de cantareata. Lucrurile nu merg bine pentru tanara aspiranta, iar in urma unei altercatii cu un amant ajunge sa il omoare. Acuzata de omor calificat si riscand pedeapsa cu moartea, Roxie apeleaza la ajutorul sotului ei umil pentru a-i asigura cea mai buna aparare, implicit ajutorul avocatului de celebritati Billy Flynm (Richard Gere). Prins intre cazul tinerei si cel al unei cantarete celebre acuzate tot de omor, Velma Kelly (Catherine Zeta-Jones), Flynn constientizeaza potentialul mediatic al lui Roxie Hart si o introduce intr-o cu totul alta lume. Creand o versiune proprie si mediatizata a realitatii, Roxie Hart tine zile intregi prima pagina a ziarelor si visul de a ajunge o cantareata celebra capata contur cu fiecare stire. Insa, in aceasta lume a showbizului, Roxie nu realizeaza faptul ca celebritatea este trecatoare si ca, in fond, este judecata pentru omor in calitate de simplu cetatean.
Chicago este un muzical juridic cu putine fundamentele legale, daca apreciem productia dupa criteriul obiectiv al juridicului. Insa, lasand la o parte aceasta viziune uneori restrictiva, Chicago dezvolta o lupta de exceptie in fata instantei de judecata. Interpretarea legii in viziunea avocatului Billy Flynn nu tine cont de principii, este lasata la aprecierea personala a avocatului si impresioneaza juriul, indeplinindu-si scopul. De altfel, Billy nu este un bun cunoscator al legii, dar talentul actoricesc de celebritate a juridicului reprezinta o calitate esentiala atunci cand vine vorba de construirea apararii. Practic, Billy pune in scena o reprezentatie de exceptie in care Roxie Hart intra fara regrete, insa in care nu constientizeaza ca este doar un personaj secundar.
Conceptele juridice prezente in productia Chicago nu respecta traditia de rigiditate a filmelor juridice. Legea devine personala, se aplica in functie de fiecare individ in parte, iar coruptia pare capabila sa influenteze cursul marilor procese in directia din care se fac presiuni. In Chicago-ul anilor ´20 justitia nu este oarba, iar avocatul de succes Billy Flynn reprezinta exemplul definitoriu in materie juridica. Iar cursul procesului lui Roxie Hart nu ilustreaza decat o decadere a societatii spre o superficialitate totala marcata, de asemenea, de numeroase prejudecati. In fata unui juriu influentabil, nici cea mai eficienta lege nu poate fi aplicata corespunzator.
