Incongruente logice in relatia angajator – absolvent de drept (I)
Autor: Stefan Gheorghies
O mare problema care afecteaza in mod direct piata muncii consta in ruptura dintre scoala, termen folosit in cel mai larg sens posibil, si realitate. Programele scolare, dar mai ales cele universitare, se bazeaza pe directii uneori depasite de cerintele unei societati aflate intr-un continuu proces de informatizare, de eficientizare a folosirii resurselor de orice natura. Nici profesiile juridice nu fac rabat de la aceasta veritabila incercare cu care se confrunta absolventii de studii universitare.
Trebuie mentionat faptul ca prezenta incursiune in dificultatile absolventilor de drept contine numeroase note personale, iar printre argumentele care vor fi aduse in vedere se numara aspecte specifice unei anumite ramuri profesionale, implicit cea de consilier juridic.
Ruptura dintre scoala si realitate are la baza numeroase cauze, analizate de specialisti in domeniu, de persoane capabile sa emita afirmatii concludente si pertinente, iar singura precizare pe care as indrazni sa o fac are in vedere urmatoarele: intr-un sistem universitar romanesc in care predomina cantitatea, si nu calitatea, este imposibila integrarea in piata muncii a tuturor absolventilor. Anumite facultati pastreaza anumite cutume mai mult sau mai putin placute, in sensul de a-si avertiza „academic” studentii in ceea ce priveste domeniul pe care l-au ales, de a le atrage atentia asupra aspectelor care tin mai mult de perseverenta, munca si dedicatie, decat de cunostintele acumulate, care in orice caz nu sunt in mare parte conforme cu realitatea.
Majoritatea facultatilor pastreaza o aura de mister asupra oportunitatilor concrete oferite propriilor studenti. Aici se incadreaza si majoritatea Facultatilor de Drept din Romania, cu toate ca aceasta specializare ofera diverse posibilitati pentru cariere diverse. Insa, raportat la numarul total al absolventilor de drept din tara, aceste oportunitati limitate converg catre o sfera restransa in care patrund elitele de orice natura.
Care ar fi principalele dificultati sau, ar fi mai bine sa le denumim incongruente, pe care le intampina un absolvent de drept in momentul in care doreste sa patrunda in campul muncii? Cum se pliaza anumite trasaturi precum ambitia, rabdarea si perseverenta in aceasta cautare a unui prim loc de munca care sa puna bazele unei cariere la care proaspatul absolvent visa inca de pe bancile facultatii? Am reusit sa identific, si e o certitudine ca nu sunt primul care reitereaza aceste idei, patru incongruente majore prezente in drumul initiatic al absolventului de drept in raport cu angajatorul deseori axat pe rezultate imediate.
O prima incongruenta vizeaza lipsa experientei profesionale concrete a absolventului in domeniul de activitate in doreste sa profeseze. Aici problematica este mai sensibila si trebuie facute alte trei mentiuni. In primul rand, proaspatului candidat i se cere experienta profesionala dintr-o perioada in care nu era licentiat, un aspect practic imposibil. Intr-adevar, nu pot nega existenta posturilor entry-level pentru absolventi, insa este o veritabila confruntare de forte atunci cand apare o astfel de oportunitate. Astfel, ajungem la primul aspect, al experientei profesionale, in sensul ca pentru posturi entry-level sunt definite si aplicate criterii de departajare privind experienta profesionala. Pe cale de consecinta, posturile entry-level capata noi cerinte pe care absolventul de drept nu le poate indeplini. Un al treilea aspect la care as face referire consta in voluntariat, facand aici trimitere la proaspata Lege a voluntaritului.
Personal, consider legea o unealta practica pentru studentii dornici sa le fie recunoscuta intr-o anumita masura munca neremunerata depusa in cadrul diverselor entitati mai mult sau mai putin existente. Insa, vad aplicabilitatea acestei legi transpusa intr-o aura misterioasa pe care nimeni nu o poate defini sau atinge. Incercarea personala de a incheia un contract de voluntariat cu o institutie publica s-a lovit de o serie de probleme care tineau mai mult de natura birocratica a intregului sistem administrativ. In plus, sunt si vesnicele reticente in spiritul colectiv de a nu experimenta aspecte juridice, denumite generic contracte de voluntariat, datorita fricii de inovare si, sa ii zicem, normalitate. Solutia unui contract de voluntariat pentru un proaspat absolvent de drept nu reprezinta alegerea ideala, insa pentru studentii aflati inca pe bancile facultatii reprezinta o oportunitate ideala pentru a pune bazele unei viitoare experiente profesionale. Chiar si dupa aceasta veritabila infruntare juridica in termeni de specialitate si legi un pic prea inovatoare, tot ramane la latitudinea viitorului angajator daca recunoaste sau nu aceasta experienta in voluntariat. Sau, asa cum rezulta din interpretarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, in momentul organizarii unui concurs pentru ocuparea unei functii vacante, conditia privind vechimea in munca are in vedere un existenta unui contract individual de munca.
