Modalitati strategice si eficiente de redactare a memoriilor adresate Tribunalului Uniunii Europene

wkro/ September 24, 2013/ Articolul saptamanii

RRDE 3/2013Sugestii practice referitoare la cererea introductiva si la replica in cauze de dreptul concurentei·*

Marc BARENNES**
Pascale HECKER***

REZUMAT

Data fiind complexitatea litigiilor in cauze de dreptul UE al concurentei si mizele financiare considerabile in joc, este surprinzator sa se constate ca aproape nu exista literatura juridica care sa discute tehnicile eficiente de elaborare a memoriilor in actiuni directe introduse in fata Tribunalului Uniunii Europene in acest domeniu. Aceasta stare de lucruri contrasteaza cu multitudinea doctrinei si indrumarilor judiciare care trateaza arta sau stiinta redactarii memoriilor in fata instantelor federale sau statale ori a Curtii Supreme in Statele Unite ale Americii. Articolul de fata urmareste sa reduca acest decalaj, oferind sugestii practice privind prezentarea cererii introductive si a replicii in actiuni in anulare introduse la Tribunal impotriva deciziilor Comisiei in sfera dreptului UE al concurentei. In patru sectiuni, intitulate „sugestii de redactare”, „sugestii de structurare”, „sugestii de fond” si, respectiv, „sugestii de procedura”, acest articol va oferi informatii utile privind tehnicile de redactare, structurarea cererii introductive si a replicii, marile reguli si principii materiale de care trebuie sa tina cont reclamantii atunci cand elaboreaza pledoariile, precum si principalele instrumente procedurale de care dispun in vederea sporirii sanselor de a obtine anularea deciziei atacate.

Introducere

1. Precum a remarcat un experimentat avocat american, specialist in litigii[1], este foarte probabil ca, atunci cand examineaza un memoriu, „ultimul lucru pe care orice judecator il doreste este o argumentatie de cincizeci sau mai multe pagini, dezorganizata, repetitiva, vituperativa si nesustinuta”. Exista toate motivele sa se considere ca aceasta afirmatie este valabila si de cealalta parte a Atlanticului, in privinta memoriilor depuse la Tribunalul Uniunii Europene (denumit in continuare „Tribunalul”).

2. Data fiind complexitatea litigiilor in cauze de dreptul UE al concurentei si mizele financiare considerabile in joc[2], este surprinzator sa se constate ca aproape nu exista literatura juridica care sa discute tehnicile strategice si eficiente referitoare la elaborarea memoriilor in actiunile introduse la Tribunal. Aceasta stare de lucruri contrasteaza cu multitudinea doctrinei si indrumarilor judiciare care trateaza arta sau stiinta redactarii memoriilor in fata instantelor judecatoresti din SUA[3].

3. Articolul de fata urmareste sa reduca acest decalaj, prin efectuarea mai multor sugestii practice referitoare la prezentarea cererii introductive si a replicii in actiuni in anulare introduse la Tribunal impotriva deciziilor Comisiei in materia dreptului UE al concurentei[4]. In special, „Sugestii de redactare” (I) formuleaza o serie de observatii referitoare la cerintele pentru introducerea unei actiuni in anularea unei decizii a Comisiei. Sunt discutate si o serie de tehnici de redactare in lumina particularitatilor si nevoilor Tribunalului. „Sugestii de structurare” (II) abordeaza variile sectiuni care pot compune cererea introductiva si replica si ordinea in care pot fi organizate aceste sectiuni. „Sugestii de fond” (III) discuta o serie de norme si principii importante de drept material al UE, de care cererile ar trebui sa tina cont la atacarea unei decizii a Comisiei. „Sugestii de procedura” (IV) trateaza unele dintre principalele mijloace procedurale pe care reclamantii le pot utiliza pentru a obtine anularea deciziei atacate.

I. Sugestii de redactare

4. Modalitatile strategice si eficiente de redactare a memoriilor implica faptul ca reclamantii trebuie sa indeplineasca nu doar cerintele juridice ale instantei pe care o sesizeaza cu actiunea, ci trebuie sa isi adapteze memoriile la particularitatile si nevoile acelei instante[5]. Precum s-a exprimat Richard Posner[6], binecunoscut expert antitrust si judecator la US Court of Appeals, cel mai bun sfat care se poate da celor care redacteaza memorii este acela ca ei sa se „puna in situatia judecatorului”, ceea ce le va „permite sa redacteze un memoriu care va comunica pozitia lor in mod eficace”. Si alti practicieni americani[7] sugereaza ca redactorii memoriilor ar trebui sa se intrebe: „Ar putea instanta sa preia argumentele expuse in memoriul [lor] si sa le transforme in decizia [sa]?” Din punctul nostru de vedere, ambele aceste opinii sunt valabile pentru orice instanta din lume si, asadar, Tribunalul nu face exceptie[8].

5. Faza scrisa a procedurii in fata Tribunalului are importanta fundamentala in a convinge judecatorii unei camere[9] sa se pronunte in favoarea reclamantilor, din doua motive principale.

6. In primul rand, de regula, motivele de drept si dovezile care nu au fost prezentate in cererea introductiva nu mai pot fi ridicate intr-o etapa ulterioara in procedura[10]. In plus, Tribunalul poate decide sa nu autorizeze partile sa prezinte o a doua runda de memorii ulterior depunerii cererii introductive si apararii[11].

7. In al doilea rand, judecatorii unei camere isi vor forma propria opinie provizorie asupra unei cauze inainte ca sedinta sa aiba loc[12]. Sedinta in fata Tribunalului se organizeaza dupa ce judecatorii au avut posibilitatea unui schimb de pareri in cursul unei reuniuni preliminare (denumita la nivel intern drept „conférence de chambre”). In cursul acelei reuniuni, sunt discutate atat raportul de sedinta, cat si raportul preliminar elaborat de catre judecatorul raportor (denumit in continuare „judecator raportor”).

8. Raportul de sedinta rezuma principalele fapte si argumente de drept ale partilor[13]. Raportul preliminar discuta in detaliu fondul cauzei[14]. El contine indicatii asupra modului in care judecatorul raportor propune solutionarea litigiului (in acea etapa a procedurii si fara a aduce atingere dezbaterilor in cursul sedintei)[15]. Alti membri ai camerei (denumiti „judecatori asesori”) indica faptul daca, in acea etapa a procedurii, ei tind sa fie de acord (sau nu) si pentru ce motive cu solutia si motivarea propuse de catre judecatorul raportor.

9. Tinand cont de importanta memoriilor scrise, reclamantii pot fi sfatuiti sa respecte „abecedarul”[16] redactarii juridice. Potrivit acelei „reguli”, memoriile trebuie sa fie (e)xacte, (s)uccinte, (c)lare si (d)ocumentate*. Aceasta sectiune examineaza ce presupune fiecare dintre aceste patru reguli in lumina Tribunalului.

1. Caracterul exact

10. Memoriile in fata Tribunalului trebuie sa indeplineasca toate cerintele precizate in TFUE, Protocolul privind Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene (denumit in continuare „Statutul Curtii de Justitie”)[17], Regulamentul de procedura al Tribunalului (denumit in continuare „Regulamentul de procedura”)[18], Instructiunile pentru grefierul Tribunalului (denumite in continuare „Instructiuni pentru grefier”)[19] si Instructiunile practice pentru parti (denumite in continuare „Instructiuni practice”)[20].

11. Merita subliniat, in aceasta privinta, ca, pe de o parte, reclamantii trebuie sa depuna cererea lor introductiva in timp util, iar, pe de alta poarte, ca ei trebuie sa prezinte toate informatiile si documentarea obligatorii.

1.1. Care este termenul pentru introducerea unei cereri introductive la Tribunal?

12. Potrivit art. 263 TFUE, reclamantii au doua luni pentru a introduce o actiune in anulare impotriva unui act al UE. Cu exceptia dovedirii unui caz fortuit ori a fortei majore[21], actiunile care nu sunt introduse in termenul de doua luni sunt inadmisibile[22]. Regulile care trebuie urmate la stabilirea zilei in care incepe sa curga acel termen si a zilei in care el expira sunt stabilite atat la art. 263 TFUE, cat si la art. 101 si 102 din Regulamentul de procedura.

13. Ziua in care incepe sa curga termenul. Atunci cand urmaresc sa determine ziua in care incepe sa curga termenul pentru introducerea unei actiuni in anulare, reclamantii trebuie sa respecte trei reguli.

14. In primul rand, ei trebuie sa identifice evenimentul care declanseaza termenul. Potrivit art. 263 [TFUE], acel eveniment este, dupa caz:

– publicarea actului UE in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit in continuare „JO”) [23];

– notificarea actului UE catre reclamant; sau,

– in absenta publicarii sau notificarii reclamantului, ziua in care reclamantul a luat la cunostinta de actul UE.

15. In cauze de dreptul concurentei, poate aparea unul dintre cele trei scenarii.

16. Atunci cand reclamantul este unul dintre destinatarii deciziei atacate, evenimentul care declanseaza termenul este notificarea acelei decizii. Notificarea este comunicarea deciziei de catre Comisie, astfel incat destinatarii sa poata lua la cunostinta de ea[24].

17. Atunci cand reclamantul nu este unul dintre destinatarii deciziei atacate, iar decizia nu a fost publicata in JO, evenimentul care declanseaza termenul este luarea la cunostinta de acea decizie. Reclamantii sunt considerati a avea cunostinta de decizie din ziua in care ei au obtinut o copie a acelei decizii[25]. In aceasta privinta, trebuie subliniat ca tertii care afla despre existenta unei decizii a Comisiei pe care doresc sa o atace (de exemplu, printr-un articol de presa ori comunicat de presa al Comisiei) ar trebui intotdeauna sa ceara o copie a acelei decizii intr-o perioada de timp rezonabila[26].

18. Intr-o serie de cauze[27], Tribunalul a retinut ca, atunci cand reclamantul nu este unul din destinatarii deciziei atacate, iar acea decizie este publicata in JO, evenimentul care declanseaza termenul este publicarea in JO. Atunci cand reclamantul avea cunostinta despre decizia atacata inaintea publicarii ei in JO, criteriul zilei in care un reclamant a luat la cunostinta o decizie este subsidiar criteriului publicarii acelei decizii. Aceasta inseamna ca evenimentul care declanseaza termenul este publicarea deciziei, chiar daca reclamantul avea dinainte cunostinta de acea decizie. Fara indoiala, jurisprudenta ar putea fi interpretata a retine totusi publicarea deciziei atacate in JO ca eveniment declansator, doar daca o astfel de publicare a permis reclamantului sa aiba acces la principalele elemente necesare pentru introducerea unei actiuni in anulare[28]. Asadar, daca decizia atacata este publicata in JO, iar reclamantul a luat la cunostinta de ea inaintea publicarii, este recomandabil sa se considere ca evenimentul care declanseaza termenul este luarea la cunostinta de acea decizie (i.e. comunicarea, la cerere, a unei copii a acelei decizii).

Pentru mai multe detalii cititi articolul integral in Revista Romana de Drept European nr. 3/2013.


· Articolul, purtand titlul „Strategic and efficient brief writing before the General Court of the European Union: Practical suggestions regarding the application and the reply in competition law cases”, a fost publicat initial in „Concurrences”, nr. 4-2012, art. N° 49320, si se republica in traducere cu acordul autorilor sai, carora colegiul de redactie al RRDE le multumeste. [Traducere de Mihai Banu.]

* Parerile exprimate in acest articol sunt strict personale si nu angajeaza institutia pentru care lucreaza autorii.

** Referent juridic, Tribunalul Uniunii Europene.

*** Referent juridic, Tribunalul Uniunii Europene.

[1] A se vedea D. F. Broder, Persuasive Brief Writing in Antitrust Cases: How to Win the Paper War, ABA Section of Litigation. Journal, mai 2008, p. 2 la adresa: http://www.klgates.com/files/tempFiles/e020acf4-8eeb-485d-bf0d-d7d94e7a78ac/Broder_ABA_Brief_Writing.pdf.

[2] Potrivit statisticilor publicate de catre Directia Generala Concurenta a Comisiei Europene (denumita in continuare „Comisia”) pe propria pagina de internet, volumul total al amenzilor impuse intreprinderilor care au fost sanctionate in ultimii cinci ani pentru participarea la o incalcare sub forma unei intelegeri (doar incalcarile vizate la art. 101 TFUE) depaseste 7,6 miliarde euro. Aceste statistici, publicate la 27 iunie 2012 sunt disponibile la: http://ec.europa.eu/competition/cartels/statistics/statistics.pdf.

[3] A se vedea, de exemplu, R. A. Posner, Effective Appellate Brief Writing, Appellate Practice Journal, primavara 2010, la adresa: http://apps.americanbar.org/litigation/litigationnews/trial_skills/appellate-brief-writing-posner.html; S. Walbolt si D. Matthew Allen, The Ten Commandments of Writing An effective Appellate Brief, Carlton Fields Publications, februarie 2007, p. 7, la adresa: http://www.carltonfields.com/ten-commandments-of-writing-an-effective-appellate-brief; M. Painter, Legal Writing 201: 30 Suggestions to improve readability, or How to write for judges, not like judges, la adresa: http://www.plainlanguagenetwork.org/ legal/legalwriting.pdf; D. F. Broder, n. 1, supra ; si S. E. Ricks si J. L. Istvan, Effective Brief Writing despite High Volume Practice: Ten Misconceptions that Result in Bad Briefs, University of Toledo Law Review, vol. 38, nr. 4, 2007, p. 1123.

[4] In articolul de fata nu sunt examinate memoriile scrise care trebuie depuse prin acte separate (i.e. cereri de judecare a cauzei potrivit procedurii accelerate, cereri de masuri provizorii, cereri de aplicare a regimului de confidentialitate, cereri de asistenta judiciara etc.).

[5] A se vedea S. E. Ricks si J. L. Istvan, n. 3 supra, p. 1123. Potrivit acestor autori, „un memoriu eficace satisface nevoile cititorului”.

[6] A se vedea R. A. Posner, n. 3 supra.

[7] A se vedea S. Walbolt si D. Matthew Allen, n. 3 supra, p. 7.

[8] Este mult mai probabil ca memoriile care sunt adaptate nevoilor cititorilor lor sa fie convingatoare si sa fie tratate cu mai mare rapiditate decat cele care nu sunt astfel.

[9] Art. 10 si 14 din Regulamentul de procedura. Desi camerele in cauze de dreptul concurentei sunt compuse de regula din 3 judecatori, si camerele cu 5, 13 (Marea Camera) si 27 judecatori (plenul) pot trata o cauza, in functie de dificultatea juridica, de importanta sa ori de imprejurari speciale. In practica, atribuirea catre Marea Camera este rara, iar plenul nu a tratat niciodata astfel de cauze. A se vedea subsectiunea IV.3, infra, pentru dezvoltari suplimentare privind cererile care pot fi introduse de reclamanti pentru judecarea cauzei lor de catre o camera extinsa.

[10] Potrivit art. 48 alin. (2) din Regulamentul de procedura, in cursul procedurii nu mai poate fi introdus un nou motiv de drept, cu exceptia situatiei in care el se intemeiaza pe motive de drept sau de fapt aparute in cursul procedurii. Potrivit art. 48 alin. (1) si art. 66 alin. (2) din Regulamentul de procedura, pot fi prezentate noi dovezi in stadiul replicii doar daca (i) reclamantul invoca motive (valabile) pentru intarzierea prezentarii lor; sau (ii) dovezile sunt prezentate in respingerea argumentelor prezentate de Comisie in replica sa; sau (iii) dovezile constituie o amplificare a dovezilor care au fost prezentate anterior.

[11] A se vedea art. 47 alin. (1) si 52 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul de procedura. In cauze de dreptul concurentei este totusi exceptional ca partile sa nu fie autorizate sa depuna o replica si o duplica.

[12] Aceasta situatie nu ar trebui interpretata totusi in sensul ca opinia judecatorilor nu va evolua sau chiar schimba ulterior ascultarii argumentelor orale ale partilor si raspunsurilor la intrebarile pe care le adreseaza.

[13] In temeiul pct. 129 din Instructiunile practice, raportul de sedinta este „limitat la prezentarea motivelor si la un rezumat al argumentelor partilor.”

[14] Potrivit art. 52 alin. (2) din Regulamentul de procedura, raportul preliminar trebuie sa contina recomandari daca ar trebui adoptate anumite masuri de organizare a procedurii sau masuri de ancheta ori daca cauza ar trebui trimisa unei camere extinse. A se vedea, pentru o discutie privind aceasta chestiune, subsectiunea IV.3, infra.

[15] In cauze in care, in acea etapa a procedurii, dosarul nu contine toate informatiile sau documentele necesare solutionarii litigiului, Tribunalul poate adresa partilor, in aceasta privinta, masuri de organizare a procedurii. A se vedea, pentru o discutie privind aceste masuri, subsectiunea IV.1, infra.

[16] Aceasta regula este inspirata direct din „abecedarul” [„ABC’S”] redactarii juridice, care inseamna (A)curatete, (B)revitate, (C)laritate si (S)implitate, prezentat de D. F. Broder, n. 1, supra, p. 3.

* „(A)ccurate, (B)rief, (C)lear, and (D)ocumented” [n.t.].

[17] JO C 83, 2010, p. 10.

[18] Cele mai recente modificari ale Regulamentului de procedura au fost publicate in JO L 162, 2011, p. 18.

[19] Cele mai recente modificari ale Instructiunilor pentru grefier au fost publicate in JO L 68, 2012, p. 20.

[20] Cele mai recente modificari ale Instructiunilor practice au fost publicate in JO L 68, 2012, p. 23.

[21] Art. 45 alin. (2) din Statutul Curtii. Cazul fortuit sau forta majora sunt notiuni care sunt interpretate in sens strict de Tribunal, de vreme ce ele sunt exceptii de la regula termenului de doua luni.

[22] Inadmisibilitatea in aceasta privinta poate fi ridicata din oficiu de Tribunal.

[23] Aceasta priveste, de regula, persoane juridice care nu au fost implicate in procedura administrativa in fata Comisiei si carora nu le-a fost notificata decizia atacata.

[24] A se vedea cauza T-48/04, Qualcomm/Comisia, Rep. 2009, p. II-2029, pct. 46.

[25] A se vedea, de exemplu, cauza C-309/95, Comisia/Consiliul, ECR [1998], p. I-655, pct. 18.

[26]Ibidem.

[27] A se vedea, de exemplu, in privinta concentrarilor, Qualcomm/Comisia, n. 24, supra, pct. 55. A se vedea si cauza T-110/97, Kneissl/Comisia, ECR [1999], p. II-2881, pct. 41.

[28] A se vedea Qualcomm/Comisia, n. 24, supra, pct. 53.

 

Share this Post

About wkro

WOLTERS KLUWER ROMÂNIA este parte a grupului multinaţional Wolters Kluwer, cunoscut pe piaţa internaţională ca unul dintre cei mai mari furnizori de informație specializată, produse şi servicii dedicate profesioniştilor.