NOUL COD CIVIL: clauzele neuzuale in contracte

Wkro/ April 2, 2013/ Articolul saptamanii

Extras din articolul Consideratii privind reglementarea noului Cod Civil asupra clauzelor neuzuale, autori Cornel POPA, Cornelia TABIRTA publicat in Revista Romana de drept al Afacerilor nr. 3/2013.

Potrivit art. 1.203 Noul Cod civil clauzele neuzuale sunt  acele „clauze standard care prevad in folosul celui care le propune limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau care prevad in detrimentul celeilalte parti decaderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune exceptii, restrangerea libertatii de a contracta cu alte persoane, reinnoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii sau prin care se deroga de la normele privitoare la competenta instantelor judecatoresti”. In cazul in care asemenea clauze sunt inserate in contract, in conditiile mentionate mai sus, acestea nu vor produce efecte decat in masura in care sunt acceptate, in mod expres, in scris, de cealalta parte.

Este de multa vreme acceptat in cercuri largi ale doctrinei juridice ca principiul libertatii contractuale, in forma sa absoluta, este susceptibil a fi deturnat in favoarea partii care detine o pozitie de negociere superioara si care abuzeaza de pozitia sa, obtinand clauze contractuale derogatorii de la regimul de drept comun. De cele mai multe ori poate fi vorba despre o pozitie de forta care rezulta din puterea economica deosebita a unuia dintre contractanti. Alteori, poate fi vorba despre superioritatea calitativa si cantitativa a informatiilor avute la dispozitie in momentul contractarii. Cert este ca, intr-o mare varietate de situatii, multe persoane se afla nevoite sa incheie un numar considerabil de contracte al caror continut nu poate fi influentat decat in mod minimal. Vechea teorie a obligatiilor civile declara ca participantii la un contract civil se afla in pozitii de egalitate juridica, asa incat acordul lor de vointa, chiar afectat de o lipsa efectiva a optiunii de a refuza incheierea unui contract dezechilibrat, era incoronat cu putere de lege.

Terenul devenit traditional de protectie pentru contractantii aflati de facto in stare de inferioritate este dreptul protectiei consumatorilor, care considera ineficiente din punct de vedere juridic clauzele considerate abuzive. Legislatia din acest domeniu lasa insa un gol important, deoarece nu se preocupa in mod direct decat de situatia contractantilor care aveau calitatea de consumator. Aici, noul Cod civil actioneaza pentru a acoperi aceasta zona alba a reglementarii, oferind o minima protectie partii care, aflata intr-o pozitie mai slaba de negociere, a subscris fara discutii la conditiile contractuale dezechilibrate propuse de catre cealalta parte. Se cuvine spus insa ca aceasta acoperire este numai partiala, intrucat textul analizat din noul Cod civil cere numai ca partea aflata in pozitie de inferioritate contractuala sa fie informata corespunzator si sa accepte in mod expres existenta unor clauze vexatorii care ii sunt adresate. Daca se indeplineste conditia acceptarii exprese, atunci contractul este considerat valabil si eficace in intregul sau.

Acceptarea expresa si in scris – conditie de eficienta a clauzelor neuzuale

Continutul declaratiei de acceptare expresa a clauzelor neuzuale

Distingem cateva posibile situatii:

i.            mentionarea generica a aprobarii tuturor clauzele prevazute in contract – aceasta solutie credem ca poate fi respinsa din start; a se admite contrariul ar insemna sa facem abstractie de ratiunea art. 1203 C. civ. – respectiv asigurarea unei protectii corespunzatoare partii care se afla pe o pozitie de negociere inferioara fata de cea care stabileste in prealabil conditiile contractuale[1];
ii.            transcrierea integrala a continutului clauzelor neuzuale din contract fie la finele contractului, fie intr-un document separat – o asemenea solutie, desi apta sa asigure o protectie corespunzatoare destinatarului art. 1203 C. civ., o apreciem ca fiind mai putin tentanta din punct de vedere practic;
iii.            indicarea doar a numarului de ordine al clauzelor neuzuale din contract si/sau titlurile clauzelor neuzuale, dupa caz – solutia care credem ca ar fi cea mai rezonabila si care, de altfel, este admisa si de jurisprudenta aferenta art. 1341 C. civ. italian[2].

Amplasarea declaratiei de acceptare expresa a clauzelor neuzuale fata de restul contractului

Din nou, am avut in vedere mai multe situatii posibile:

i.            pozitionarea declaratiei de acceptare expresa a clauzelor neuzuale dupa semnaturile partilor, urmand ca aceasta sa poarte un set distinct de semnaturi – aceasta prima abordare este imbratisata si de jurisprudenta aferenta art. 1341 C. civ. italian, conform careia clauzele neuzuale trebuie acceptate in scris in mod specific, ulterior si separat de semnarea contractului din care acestea fac parte[3].
ii.            pozitionarea declaratiei de acceptare la finalul contractului, partile urmand sa aplice un singur set de semnaturi.

Observam ca declaratia de acceptare expresa a clauzelor neuzuale poate fi inclusa fie in cuprinsul contractului, acesta purtand semnaturile partilor o singura data, fie dupa ce partile au semnat contractul.

Desi practica din sistemul de drept italian pare a fi in sensul primei solutii, suntem de parere ca a doua solutie este la fel de rezonabila. Pana la urma, ramane la latitudinea fiecarui subiect de drept optiunea pentru una dintre abordarile propuse, iar in sarcina instantelor de judecata stabilirea cadrului in care acest drept de optiune poate fi exercitat. Ceea ce impune legea este ca persoana care produce clauzele standard care ar putea fi calificate ca neuzuale sa atentioneze cealalta parte si sa obtina acordul expres si scris al acesteia. Nu credem ca trebuie urmata asadar o formula sacramentala, unica, care sa demonstreze respectarea cerintelor legale. Daca din ansamblul documentelor contractuale rezulta acceptarea expresa si scrisa a clauzelor vexatorii de catre partea careia i se opun aceste clauze, atunci acestea vor produce efecte juridice.

Cazuri in care declaratia expresa de acceptare nu este necesara

Reamintim ca, pentru a fi supuse conditiei acceptarii exprese si in scris, clauzele neuzuale trebuie sa fie in primul rand clauze standard. In consecinta, daca acestea sunt rodul negocierilor dintre parti, incidenta art. 1203 C. civ. este exclusa. De asemenea, s-a apreciat ca acceptarea scrisa a clauzelor neuzuale nu este necesara nici in urmatoarele cazuri[4]:

i.            clauza neuzuala este prevazuta intr-un act normativ sau reproduce o uzanta normativa (nu una contractuala);
ii.            contractul are forma unui act autentic, in acest caz fiind necesar ca notarul sa certifice faptul ca acesta este rezultatul vointei ambelor parti contractante;
iii.            continutul a fost agreat intre asociatii cu pozitii opuse, ca in cazul contractului colectiv de munca;
iv.            in cazul unor dispozitii statutare ale unei asociatii, deoarece scopul comun exclude opozitia intereselor.

Odata stabilit ca suntem in prezenta unor clauze neuzuale si stabilirea faptului ca acestea au fost acceptate astfel cum cere art. 1203 C. civ., nu se va mai putea aduce in discutie natura neuzuala pentru obtinerea ineficacitatii acestora.