Pasiune in si intre doua profesii

wkro/ October 28, 2014/ Articolul saptamanii, Interviuri

Andrea-ChisInterviu realizat de Mihaela Mocanu, redactor sef al Revistei Romane de Drept al Afacerilor.

Revista Romana de Drept al Afacerilor: Doamna Andrea Chis, va rog inainte de toate sa ne spuneti cateva cuvinte despre dvs. sunteti judecator cu mare vechime, sunteti si cadru didactic universitar la Facultatea de Drept a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj. Cum ati decis sa deveniti magistrat?

Andrea Chis: Am mai raspuns si cu alte ocazii la aceasta intrebare. A fost o intamplare, la un seminar de drept procesual civil (culmea, materia pe care o predau in prezent), intr-un proces simulat, am jucat rolul de judecator si mi-a placut. Atunci m-am decis. Viata mi-a demonstrat ca a fost o alegere potrivita pentru mine, pentru ca imi place foarte mult munca mea.

R.R.D.A.: Cum a evoluat de-a lungul anilor profesia de judecator? Considerati ca exista o evolutie pozitiva a felului in care judecatorul isi desfasoara activitatea, daca este sa faceti o comparatie cu anii de inceput ai carierei dvs.?

A.C.: E greu de dat un raspuns generalizator. Sunt judecator de 20 de ani, 5 ani am fost judecator de judecatorie, 5 de tribunal si de 10 ani sunt judecator de curte de apel. In cei 20 de ani, lucrurile s-au schimbat foarte mult in ceea ce priveste cariera judecatorului, introducandu-se concursul pentru ocuparea unor functii de executie si de conducere; specializarea judecatorului, repartizarea sa in cadrul unei sectii sau a unui complet de judecata nu mai constituie doar apanajul presedintelui instantei, ci este atributia colegiului de conducere, astfel ca nu mai esti supus deciziilor unui singur om,  ceea  ce constituie un mare pas in salvgardarea independentei judecatorului; repartizarea dosarelor se face in sistem computerizat, astfel ca volumul de activitate al judecatorilor este unul echilibrat, nemaifiind posibila aplicarea regulii pe care am simtit-o in primii ani, in sensul ca cel care are capacitate de munca sporita primeste dosare mai multe sau/si mai grele de solutionat. Am renuntat la masinile de scris greoaie de primii ani si la hartia copiativa in favoarea calculatoarelor si imprimantelor (chiar daca acestea au devenit intre timp uzate moral, fara a fi inlocuite), avem acces la programe de legislatie, la jurisprudenta altor instante, participam la programe de formare profesionala continua in tara si strainatate si insiruirea ar putea continua. Judecatorul se poate manifesta in spatiul public, individual sau prin asociatii profesionale, atunci cand este vorba despre apararea sistemului judiciar.

R.R.D.A.: Ati putea puncta si aspecte negative, sau lucruri care nu s-au schimbat?

A.C.: Din pacate, ceea ce nu s-a schimbat, este atacul constant al politicului asupra judecatorului, cu largul concurs al unei parti din mass media, in incercarea de formare a unui capital electoral sau de influentare a solutiilor in unele dosare. Vestea buna, insa, este ca judecatorul roman s-a obisnuit sa ignore si el constant aceste presiuni, exersandu-si independenta.

R.R.D.A.: Credeti ca pregatirea de care au parte tinerii absolventi care opteaza pentru magistratura – ma refer la Institutul National al Magistraturii – este una suficienta? Sunt pregatiti absolventii INM sa judece?

A.C.: Raspunsul este unul pozitiv. Stiu ca exista opinii potrivit carora este necesara o experienta de viata pentru a deveni capabil sa decizi vietile altora, precum si experienta in cadrul altei profesii juridice. Personal, cred ca orice profesie presupune dobandirea experientei profesionale prin exercitarea ei nemijlocita. De altminteri, fiecare profesie juridica presupune o abordare a problematicii dreptului dintr-un anume unghi. Avocatul sau procurorul dobandesc experienta propriilor roluri in proces, iar, pentru a-l juca pe cel de judecator, spre deosebire de tanarul absolvent a carui minte nu este deturnata spre pozitia unei parti sau a unui participant din proces, fostul avocat sau procuror trebuie sa uite mai intai experienta juridica subiectiva pe care o are, pentru a dobandi deprinderea de a fi un arbitru impartial. Cat despre experienta de viata, ea se dobandeste odata cu cea profesionala si este influentata, la randul ei, de alegerea profesiei, judecatorul avand o serie de restrictii, inclusiv, partial, in ceea ce priveste viata sa personala, ceea ce poate constitui un avantaj si un dezavantaj deopotriva.

R.R.D.A.: Cum percepeti dvs. raporturile dintre judecatori si avocati, ma refer, desigur la felul in care se desfasoara sedintele de judecata? Cum au evoluat ele in timp?

A.C.: Comunicarea dintre profesii este ca una intr-o familie. Trebuie tot timpul sa-ti dai interesul, trebuie sa-i comunici celuilalt in mod civilizat ce asteptari ai de la el. In cazul instantelor clujene, la initiativa asociatiilor profesionale, am demarat o serie de seminarii privind comunicarea in instanta, identificand probleme de comunicare intre si in interiorul celor doua profesii juridice, propunandu-ne sa stabilim in cele din urma, in limita posibilului, un cod de bune practici.

R.R.D.A.: Va rog sa ne spuneti cateva cuvinte despre activitatea didactica. Sunteti unul dintre cei mai indragiti dascali ai Facultatii de Drept din cadrul UBB Cluj. Ce anume credeti ca v-a atras simpatia si aprecierea studentilor?

A.C.: Materia pe care o predau este dreptul procesual civil, materie ceruta pentru admiterea in profesiile juridice, care se preda in ultimul an de studiu. Cred ca aprecierea studentilor se raporteaza la modul in care iti pregatesti fiecare curs si la sufletul pe care il pui in predarea lui. Ii consider pe studentii mei egalii mei in dezbateri si ii invat tot timpul sa-si puna si sa-mi puna intrebari, sa nu accepte o opinie doar pentru ca vine de la un profesor, ci pentru ca exista argumente suficiente in favoarea ei. Rezultatul muncii mele se reflecta in rezultatele lor, nu doar in facultate, ci si la admiterea in profesiile juridice. Multi dintre ei imi scriu ca, in timpul examenului, isi amintesc exemplele si explicatiile de la curs. Tin cursuri cate consider necesare, uneori mult peste norma didactica. Cred ca un dascal trebuie sa fie generos, sa explice cursul pe intelesul tuturor, sa le permita studentilor sa-l inregistreze, sa-l transcrie si sa-l transmita oricui, chiar daca nu are inca unul publicat.

R.R.D.A: Credeti ca exista o diferenta intre generatiile noi de studenti si cele de acum cativa ani? Dar invatamantul juridic? Considerati ca s-a schimbat, ca metoda, ca mentalitate, ca pregateste absolventi mai viabili decat absolvetii anilor `90 sau 2000?

A.C.: Am mai spus-o, nu sunt adepta comparatiilor intre generatii, nu cred ca una este mai bine sau mai slab pregatita decat alta. Toate generatiile de studenti sunt receptive la ce ai sa le transmiti. Metodele de predare evolueaza inevitabil, datorita progresului tehnic si exploziei informationale. Cred ca ceea ce invatam cel mai mult in secolul actual este sa ne adaptam schimbarilor. Viabil este sinonim cu a fi adaptat realitatii in permanenta schimbare.

R.R.D.A.: Va rog sa imi spuneti, daca ar fi sa o luati de la inceput, ati alege sa faceti dreptul? Ati alege sa fiti magistrat? Ati face ceva diferit, ori mai devreme, sau dimpotriva, mai tarziu?

A.C.: Nu as schimba nimic. Imi place facultatea pe care am absolvit-o si imi place profesia de judecator. Imi place dreptul si imi place sa fac dreptate, iar profesia de judecator imi permite sa dau semnificatie valorilor mele fundamentale, care sunt adevarul si libertatea. Aceasta pentru ca a fi judecator inseamna, in primul rand, a afla adevarul, iar, pe scena procesului, judecatorul este cel mai liber sa-si exprime punctul de vedere, nefiind obligat sa se situeze pe pozitia subiectiva a vreunei parti sau participant din proces, cum este cazul avocatului sau procurorului.

R.R.D.A.: Va rog sa ne spuneti ce sfaturi ati da unui avocat tanar in ce priveste felul in care se prezinta in fata instantei? Intrebarea imi este inspirata de lecturarea cartii colegului nostru, Adrian Toni Neacsu „Convinge judecatorul”, care este un ghid al bunelor si inteleptelor maniere ale avocatului.

A.C.: Marturisesc ca, in sinea mea, as da sfaturi oricarui avocat, indiferent de experienta sa profesionala, asa cum, cred, ca orice avocat ar da sfaturi oricarui judecator in interesul unei mai bune comunicari in cadrul dosarului. Avocatul trebuie sa usureze munca judecatorului, dovedind loialitate procesuala, iar judecatorul trebuie sa conlucreze cu avocatul si sa expuna ceea ce gandeste despre necesitatea completarii actelor de procedura ale acestuia, a probatoriului etc., in masura in care legea ii permite acest lucru, fara sa se antepronunte, in scopul aflarii adevarului si pronuntarii unei solutii legale si temeinice inca in fazele incipiente ale procesului.

R.R.D.A.: Este firesc sa va intreb de impactul pe care l-au avut noile coduri in activitatea judecatorului? Dar a avocatilor?

A.C.: Noile coduri au schimbat radical ceea ce am invatat cu totii in timpul facultatii si, cu toate lipsurile lor, trebuie sa recunoastem ca sunt un pas inainte, fiind adaptate noilor realitati sociale. In cazul celor de procedura, pentru ca tot traim intr-un secol al vitezei si schimbarii, scopul lor declarat este, in principal, cel de reducere a duratei proceselor si cred ca va fi obtinut, mai cu seama dupa ce ne obisnuim cu totii cu etapa scrisa. Bunaoara, Codul de procedura civila, datorita acestei etape ce o pregateste pe cea a cercetarii judecatoresti, a responsabilizat atat avocatii, cat si judecatorii, la primul termen de judecata putand fi estimate durata si costul procesului.

R.R.D.A.: Considerati unele modificari ca fiind bine-venite, ori, dimpotriva, neavenite?

A.C.: Eu sunt printre adeptii noilor coduri. Cred ca sunt perfectibile, reprezentand o modificare legislativa majora ce nu putea reusi foarte bine din prima, dar nu este mai putin adevarat ca erau necesare si, luate in ansamblu, modificarile cuprinse in acestea reprezinta un pas inainte.

R.R.D.A.: Ce proiecte de viitor aveti? Ma refer desigur, la activitatea didactica si publicistica.

A.C.: Vreau sa public un manual, pentru a usura studentilor mei invatarea.

RRDA: Va rog, in incheiere sa ii mentionati pe dascalii si pe mentorii dvs. care v-au marcat parcursul profesional.

A.C.: Mentorul meu este domnul profesor Liviu Pop, care a fost si coordonatorul tezei mele de doctorat si datorita caruia am urmat o cariera universitara, seminarizand la inceput materia drepturilor reale si a obligatiilor. A fost pentru mine un model de dascal pasionat, generos si intelept, un exemplu de viata cum putini ar putea fi. Un alt model este profesorul Dan Chirica, pe care il admir pentru acuratetea analizei juridice si verticalitatea umana si profesionala de care da dovada. Un dascal pe care l-am iubit si de la ale carui cursuri am fost nelipsita a fost profesorul Matei Basarab, care a dat caldura din caldura sa disciplinei aparent arida si limitata in interpretari pe care o preda. Un model de predare l-a reprezentat pentru mine profesorul Gheorghita Mateut, care m-a facut sa inteleg importanta disciplinei procedurilor, un om plin de energie, cu o putere de persuasiune iesita din comun. Nu pot sa nu amintesc numele profesorului Marian Nicolae, a carui perseverenta, disciplina, putere de munca si critica constructiva au constituit pentru mine o permanenta sursa de inspiratie. Si lista ar putea continua cu multi dascali pe care i-am iubit si admirat, dintre care unii nu mai sunt printre noi si pe care ii rog sa ma ierte ca nu i-am putut aminti in spatiul restrans al acestui interviu, dar carora le sunt profund recunoscatoare pentru ca azi sunt ceea ce sunt si datorita dedicatiei lor.

R.R.D.A.: Va multumesc si va doresc multa putere de munca; sa va realizati obiectivele!

Foto

Share this Post

About wkro

WOLTERS KLUWER ROMÂNIA este parte a grupului multinaţional Wolters Kluwer, cunoscut pe piaţa internaţională ca unul dintre cei mai mari furnizori de informație specializată, produse şi servicii dedicate profesioniştilor.