Restrangerea libertatii de circulatie pe motiv de neplata a pensiei alimentare
Articol publicat in Pandectele Romane nr. 1/2015, la rubrica Meridiane juridice.
(CEDO, Hotararea din 2 decembrie 2014, C-43978/09)
Curtea europeana a drepturilor omului (CEDO) a considerat, intr-o cauza avand drept parata Italia, ca exista o incalcare a articolului 2 din Protocolul nr. 4 privind libera circulatie a persoanelor in situatia in care unei persoane nu o se elibereaza un pasaport sau o carte de identitate valabile in strainatate pe motiv ca nu si-a exercitat obligatia de plata a unei pensii alimentare pentru copiii sai.
Fiind separat in fapt de sotia sa, reclamantul a solicitat instantei tutelare din Neapole (Italia), la 29 august 2007, eliberarea unui pasaport in care sa fie inscris si unul dintre cei doi copii ai sai. Sotia s-a opus, aratand ca acesta nu achita pensia alimentara stabilita de instanta in cadrul procesului de divort. Prin hotararea din 18 septembrie 2007, instanta tutelara a respins cererea, subliniind faptul ca subzista temerea ca acesta, cu ocazia deplasarii in strainatate, sa se sustraga in totalitate de la plata pensiei alimentare.
La 31 octombrie 2007, comisariatul de politie din Neapole anuleaza pasaportul si cartea de identitate valabila international ale reclamantului. La 7 februarie 2008, acesta formuleaza o noua cerere adresata instantei tutelare, solicitand eliberarea unui nou pasaport, aceasta fiind insa respinsa pe aceleasi considerente, anume neachitarea pensiei alimentare datorata copiilor sa. Recursul formulat impotriva acestei solutii este, de asemenea, respins, tribunalul aratand ca neplata pensiei alimentare constituie un motiv de refuz de eliberare a pasaportului, conform articolului 12 al legii italiene privind circulatia internationala.
La 12 august 2012, reclamantul a solicitat instantei tutelare eliberarea unor pasapoarte individuale pentru fiecare copil, cerere respinsa in octombrie 2012 pe motiv ca procesul de divort nu s-a incheiat, iar sotia, care avea copiii in intretinere, s-a opus unei astfel de cereri.
CEDO constata ca problema recuperarii creantelor alimentare face obiectul cooperarii in materie civila la nivel international si european. Curtea aminteste faptul ca exista mijloace legale de recuperare a acestora in afara frontierelor nationale, in special in baza Regulamentului CE nr. 5/2009 din 18 decembrie 2008 relativ la competenta, deciziile si cooperarea in materia obligatiilor internationale, Conventiei de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind plata internationala a alimentelor destinate copiilor si altor membrii ai familiei si Conventia de la New York privind plata pensiei alimentare din strainatate. Autoritatile italiene nu au luat in considerare aceste instrumente la momentul aplicarii masurilor de rigoare, limitandu-se la a arata ca reclamantul ar fi putut parasi tara in baza pasaportului si s-ar fi putut sustrage platii pensiei alimentare.
Astfel, CEDO apreciaza ca reclamantul a fost supus unei masuri cu caracter automat, fara nici o limitare in ce priveste intinderea sau durata. Mai mult decat atat, se arata ca nu a avut loc nicio reexaminare a motivarii si a proportionalitatii masurii, de la inceputul judecarii cauzei si pana la ultima solutie pronuntata.
In concluzie, Curtea europeana arata ca impunerea automata a unei asemenea masuri, pe o durata nedeterminata, fara a se lua in considerare circumstantele personale ale persoanei interesate, nu poate fi calificata ca fiind necesara intr-o societate democratica si duce la incalcarea dispozitiilor Conventiei europene privind drepturile si libertatile fundamentale.
