Scutirea practicienilor in insolventa de la plata taxelor sau tarifelor pentru serviciile de cadastru si publicitate imobiliara
Articolul “Scutirea practicienilor in insolventa (administrator/lichidator judiciar) de la plata taxelor sau tarifelor pentru serviciile de cadastru si publicitate imobiliara catre Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara” a fost publicat in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 5/2015. Autor: Maxim Andreea-Maria, practician in insolventa, Filiala U.N.P.I.R. Cluj, CITR Filiala Cluj S.P.R.L.
A.N.C.P.I., prin Oficiile si Birourile sale teritoriale, ii incumba obligatia legala de a furniza, in mod gratuit, serviciile sale societatilor in insolventa, conform normelor legale exprese in vigoare indicate in prezentul studiu. Principalele argumente sunt principiul specialitatii normelor legale, principiul cronologic al adoptarii actelor normative si principiul ierarhiei si fortei juridice a actelor normative. Solicitarea achitarii taxelor de catre societatile in insolventa catre A.N.C.P.I. prejudiciaza, in mod direct, averea debitoarei si implicit pe creditorii acesteia.
Peste doi ani de zile, Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara (A.N.C.P.I.) prin Oficiile si Birourile[1] sale teritoriale a oferit serviciile sale, in mod gratuit, practicienilor in insolventa, mai exact societatilor aflate in insolventa si faliment, insa, incepand cu luna ianuarie 2015 si-a schimbat radical politica.
Astfel, prezentul studiu este de actualitate, mai mult, este un demers cu relevanta practica.
In fapt, prin art. I pct. 35 din Legea nr. 222/2012[2] pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, a fost introdus art. 761 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, care prevede:
„Pentru procedurile prevazute de Legea nr. 85/2006 (s.n. privind procedura insolventei), cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare, practicienii in insolventa sunt scutiti de la plata taxelor privind operatiunile efectuate de Oficiul National al Registrului Comertului si de oficiile registrului comertului de pe langa tribunale si Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara – Birou Carte Funciara.”
Textul legal expus prevede, in mod expres, ca practicienii in insolventa sunt scutiti de la plata taxelor privind operatiunile efectuate de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara – Birou Carte Funciara. In cadrul sintagmei operatiuni se circumscriu servicii precum eliberarea extraselor de C.F. pentru informare, notari/radieri in/din C.F. (schimbare denumire societate, notarea/radierea deschiderii procedurii insolventei/falimentului, notare antecontract de vanzare-cumparare), eliberare copii certificate din arhiva institutiei bugetare, extrase din planul cadastral pe ortofotoplan, vizarea documentatiei cadastrale (plan de amplasament si situatie, documentatie de alipire/dezlipire/apartamentare, modificare categorie de folosinta terenuri, destinatie constructii), consultarea cartilor funciare etc. Mai mult, apreciem ca societatile in insolventa nu vor trebui sa achite tarifele de prima intabulare sau, in general, taxele de intabulare ale imobilelor ale caror proprietare sunt. In concret, in situatia in care o societate a dobandit in patrimoniul sau un imobil, insa s-a omis intabularea in C.F. a acestuia, iar ulterior, dupa deschiderea procedurii de insolventa se descopera acest aspect, debitoarei ii va fi aplicabila scutirea de la plata tarifelor catre A.N.C.P.I. Astfel, societatea aflata in dificultate economica va beneficia de intabularea in C.F. a dreptului sau de proprietate al imobilului fara a achita tariful aferent catre A.N.C.P.I., intrucat ne raportam la momentul in care se solicita si se va efectua intabularea[3]. Or, la acest moment debitoarea se afla intr-o procedura de insolventa in desfasurare, fiindu-i aplicabile dispozitiile art. 761 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006. Pentru persoanele juridice, deci si societatilor, cuantumul taxei de intabulare este de 0, 5% din valoarea imobilului sau al pretului acestuia[4]. In practica, tariful perceput de A.N.C.P.I. este calculat la data inscrierii in C.F. a dreptului de proprietate[5], iar nu la data incheierii actului translativ de proprietate. Aceasta practica confirma faptul ca se au in vedere aspectele incidente la momentul inregistrarii cererii de inscriere in Cartea Funciara, inclusiv insolventa acesteia, pentru a se retine exceptarea de la plata tarifelor.
Care sa fi fost ratiunea acestei modificari din anul 2012, in sensul exceptarii societatilor in insolventa de la plata tarifelor catre O.C.P.I./B.C.P.I.? In expunerea sumara a motivelor proiectului legislativ al Legii nr. 222/2012 nu regasim vreo justificare privind aceasta prevedere. In realitate, forma initiala a proiectului Legii nr. 222/2012 nu continea aceasta dispozitie, ci a fost depus un amendament in acest sens[6], care a fost si aprobat in forma adoptata a legii indicate anterior.
Printre posibilele ratiuni ale textului legal analizat enumeram urmatoarele: calitatea de creditor bugetar a Agentiei Nationale a Administrare Fiscale (A.N.A.F.) in majoritatea procedurilor de insolventa, problemele de carte funciara la nivelul tarii, inclusiv faptul ca majoritatea societatilor in dificultate economica nu au clarificata situatia patrimoniului imobiliar, lipsa lichiditatilor falitelor, obligativitatea notarii in C.F. a deschiderii procedurii de insolventa, valoarea ridicata a activelor imobiliare ale societatilor insolvente, iar lato sensu principiul opozabilitatii publicitatii imobiliare[7].
Refuzul A.N.C.P.I. de a presta servicii de cadastru, cu titlu gratuit, practicienilor in insolventa din cursul lunilor ianuarie – martie 2015 a fost intemeiat pe art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministerul Afacerilor si Internelor (M.A.I.) nr. 39/2009, Constitutia Romaniei din 2003[8], art. 29 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare (lege organica), titlul VII Cartea Funciara din Noul Cod civil. Mai mult, s-a invocat o distinctie de ordin etimologic intre sinonimele partiale tarife si taxe. S-a pretins faptul ca A.N.C.P.I. incaseaza tarife, iar nu taxe. Pentru serviciile prestate A.N.C.P.I, prin unitatile subordonate, percepe tarife, si nu taxe. Mai mult, institutia bugetara apreciaza ca legiuitorul nu a avut in vedere scutirea de la plata tarifelor care se constituie venituri la bugetul A.N.C.P.I. Justificarea acestei interpretari consta in faptul ca prestarea serviciilor de publicitate imobiliara cu scutire de la plata tarifelor aferente ar avea drept urmare diminuarea semnificativa a bugetului oficiilor teritoriale, cu consecinta directa a afectarii programului national de cadastru si carte funciara, program de importanta strategica, precum si a celorlalte proiecte in care A.N.C.P.I. este implicata. Un argument irefutabil al institutiei bugetare il constituie prevederea expresa din Ordinul M.A.I. nr. 39/2009 a institutiilor publice care sunt scutite de la plata tarifelor legale si a serviciilor prestate acestora gratuit. Iar daca in Ordinul M.A.I. nu sunt mentionati administratorul/lichidatorul judiciar, inseamna ca acestia nu beneficiaza de scutiri in ceea ce priveste plata tarifului pentru serviciile de cadastru si publicitate imobiliara. Mai mult, institutia bugetara sustine ca plata onorariilor practicienilor in insolventa si a cheltuielilor de procedura trebuie facuta din fondul constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006 sau a art. 39 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.[9]
A.N.C.P.I este o institutie publica, aflata in subordinea Guvernului, a Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei publice, unica autoritate in domeniile cadastru, publicitate imobiliara, geodezie si cartografie, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare coroborat cu art. 1 din Regulamentul din 18 decembrie 2012 de organizare si functionare a Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara.[10]
Potrivit art. 4 din acelasi Regulament Agentia si institutiile subordonate (Oficii de Cadastru si Publicitate Imobiliara – O.C.P.I.) incaseaza sume din serviciile prestate si tarife stabilite conform actelor normative. Tarifele se stabilesc, se modifica si se actualizeaza prin ordin al directorului general al Agentiei. Prevederea este corelata cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 care dispune faptul ca veniturile proprii ale Agentiei Nationale si ale unitatilor subordonate se constituie din tarife aferente serviciilor si produselor furnizate.
Art. 1 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 39/2009 (privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si unitatile sale subordonate si a taxei de autorizare pentru persoanele care realizeaza lucrari de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei) dispune: „Persoanele fizice si juridice care solicita prestarea serviciilor prevazute de prezentul ordin au obligatia de plata a tarifelor, cu exceptia situatiilor in care prin lege se prevede in mod expres exceptarea de la plata acestora.” De asemenea, art. 29 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/1996 prevede: „In cazul in care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau inscrierea provizorie prin incheiere, daca inscrisul indeplineste urmatoarele conditii limitative: este insotit de dovada achitarii tarifului de publicitate imobiliara, cu exceptia scutirilor stabilite prin lege sau a situatiei in care dovada incasarii tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale incheiate potrivit art. 9 alin. (4) si (5).”
Astfel, interpretarea art. 1 alin. (2) din Ordinul M.A.I. si art. 29 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/1996 coroborate cu art. 761 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 trebuie sa fie in sensul incadrarii practicienilor in insolventa si a societatilor in insolventa in exceptia de la regula generala, instituita de art. 1 alin. (2). Mai exact, teza a 2-a din art. 1 alin. (1) al Ordinului M.A.I. nr. 39/2009 dispune „cu exceptia situatiilor in care prin lege se prevede in mod expres exceptarea de la plata acestora”, respectiv art. 29 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 7/1996.
Or, este indeobste cunoscut faptul ca ordonanta de guvern este o lege lato sensu. Drept urmare, prin lege (s.n. art. 761 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/20006) s-a prevazut exceptarea, in mod expres, de la plata tarifelor catre A.N.C.P.I. a practicienilor in insolventa.
Ordonanta de urgenta este un act normativ emis de Guvern in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata. Acest tip de act normativ constituie o forma prin care puterii administrative din Romania (Guvernului) i se atribuie drept legislativ, in speta acelea de a da legi, pe care in mod normal doar Parlamentul are dreptul sa le adopte.
Mai mult, din punct de vedere al fortei juridice, Ordinul nr. 39/2009 (privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si unitatile sale subordonate si a taxei de autorizare pentru persoanele care realizeaza lucrari de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei) emis de Ministerului Administratiei si Internelor, este inferior Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 222/2012 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa).
Mai exact, Ordinul M.A.I. indicat anterior se subordoneaza Ordonantei de urgenta a Guvernului amintite mai sus.
In plus, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative prevede ierarhia actelor normative.[11]
Principiul ierarhiei si fortei juridice a actelor normative este consacrat atat de art. 1 alin. (5) din Constitutie, cat si de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata.[12]
Din interpretarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, rezulta, fara putinta de tagada, faptul ca art. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 39/2009 are o forta juridica inferioara prevederilor art. 761 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006, subordonandu-se acestuia, iar practicienii in insolventa sunt scutiti de la plata taxelor catre A.N.C.P.I.
Totodata, ca argument logic, precizam faptul ca Guvernul este compus din mai multe ministere. Or, un singur minister, in speta M.A.I. nu poate emite un Ordin, care sa contravina unei Ordonante de Guvern, forta juridica a acesteia din urma fiind mai mare, raportat la numarul de guvernanti care adopta actul.
Referitor la distinctia etimologica dintre taxa si tarif, dictionarul juridic[13] defineste taxa ca fiind impozit, suma platita pentru unele servicii, iar tariful ca reprezentand taxa oficiala pentru anumite servicii; lista ce cuprinde preturile pentru diverse servicii, in deosebi publice si conditiile de aplicare a acestora. Asadar, rezulta ca tariful constituie tot o taxa lato sensu, iar asa-zisul argument invocat de A.N.C.P.I. se dovedeste a fi doar o forma fara fond. Este evident faptul ca esenta taxei si/sau tarifului o reprezinta o suma de bani. Iar textele legale incidente[14] in prezentul studiu folosesc sintagma de taxa care are o semnificatie mai larga decat cea de tarif pe care o include. Relatia dintre taxa si tarif este cea de la un intreg la o parte, taxa ingloband si conceptul de tarif, folosit de Legea nr. 7/1996 si Ordinul M.A.I. nr. 39/2009.
Mai mult, trebuie sa avem in vedere cronologia adoptarii actelor normative incidente, respectiv actele de modificare si completare ale acestora. Astfel, au fost adoptate, in urmatoare ordine, Legea nr. 7/1996 (modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2014), Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 (completata prin Legea nr. 222/2012), Ordinul M.A.I. nr. 39/2009, noul Cod civil (Legea nr. 287/2009, in vigoare din 1 octombrie 2011).
Mentionam faptul ca pana in prezent nu a fost incheiat un protocol de colaborare intre A.N.C.P.I. si Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania (U.N.P.I.R.). Apreciem ca se impune incheierea unui astfel de protocol intre acestea doua, intrucat si alte organe centrale ale profesiilor liberale au perfectat protocoale de colaborare, printre care amintim Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania[15] si Uniunea Nationala a Executorilor Judecatoresti din Romania.
Adevarata justificare a schimbarii pozitiei A.N.C.P.I privind scutirea practicienilor de la plata taxelor o regasim in considerentele Ordonantei Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea si completarea unor acte normative si alte masuri fiscal-bugetare care prevede o serie de modificari legislative prin art. XVIII a Legii nr. 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara.
In considerentele O.G. mentionate se face referire la necesitatea stabilirii unui registru complet al proprietatii imobiliare si de schimbare a regimului de finantare a Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara, potrivit intelegerilor cu organismele internationale, astfel incat pana la jumatatea anului 2015 sa se asigure cresterea cu 25% a numarului imobilelor inregistrate in Sistemul informatic integrat de cadastru si carte funciara. Apreciem ca este necesara, utila si iminenta cartografierea intregii proprietati imobiliare din Romania, insa fara contributia societatilor in insolventa care sunt scutite de la taxare prin normele legale speciale exprese.
In acest context, amintim caracterul special al Legii privind procedura insolventei, art. 149 din Legea nr. 85/2006 prevede: „Dispozitiile prezentei legi se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila, Codului civil, Codului comercial si ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolventa, publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.” Legea nr. 85/2014 a preluat prevederea indicata anterior in urmatoarea forma: Dispozitiile prezentei legi se completeaza, in masura in care nu contravin, cu cele ale Codului de procedura civila si ale Codului civil. Textele legale citate consacra aplicarea, cu prioritate, a normelor speciale din Legea privind procedura insolventei fata de prevederile Codului civil. Extrapoland acest argument, raportat la faptul ca titlul VII Cartea Funciara din Noul Cod civil reglementeaza regulile generale in materie de Carte Funciara, inclusiv fata de Legea nr. 7/1996 este opozabil si aplicabil principiul specialitatii reglementarilor in materie de insolventa, deoarece Legea privind cadastrul si publicitatea imobiliara contine norme complementare Codului civil.
Mai mult, art. 96 din Legea nr. 85/2014 prevede ca „administratorul judiciar va solicita relatii privind sediul principal al societatii, punctele de lucru sau alte locatii in care se afla bunuri ale debitorului ori se desfasoara activitati ale acestuia, precum si date privind administratia societatii, relatii privind bunurile patrimoniale si documentele privind activitatea societatii de la autoritatile care detin sau ar putea sa detina informatiile solicitate. Acestea vor elibera informatiile solicitate fara a percepe eventualele taxe, onorarii sau comisioane, prevazute de alte acte normative aferente acestor activitati.”
Teza finala a art. 96 din Legea nr. 85/2014 dispune in mod expres faptul ca informatiile vor fi eliberate gratuit, enumerand o paleta larga a unor termeni care simbolizeaza sume de bani, in scopul de elimina in mod cat mai complet posibilitatea institutiilor de a solicita contraprestatii banesti. Cuvintele folosite sunt taxe, onorarii si comisioane[16].In mod imperativ textul legal prevede ca institutiile vor elibera informatiile. Predicatul din norma legala este vor elibera, iar nu vor putea elibera, nefiind la aprecierea institutiilor publice taxarea informatiilor emise.
Doctrina[17] in materie a apreciat ca administratorul/lichidatorul judiciar va trebui sa culeaga relatii complete privind averea debitorului pentru administrarea completa a procedurii si maximizarea acesteia. Pentru obtinerea acestor informatii, administratorul judiciar este scutit de orice taxe, onorarii sau comisioane prevazute de alte acte normative, aferente acestor activitati. Prin urmare, informatiile si relatiile la care se refera norma legala supusa abordarii pot fi solicitate de la autoritatile care le detin. Aceste autoritati pot fi: oficiul registrului comertului, registrul asociatiilor si fundatiilor, registrul altor persoane juridice care desfasoara activitati specifice intreprinderilor profesionistilor, administratiile financiare, arhiva electronica etc., inclusiv instantele judecatoresti sau alte organe cu activitate jurisdictionala. Apreciem faptul ca aceste informatii pot fi solicitate inclusiv de la O.C.P.I. – B.C.P.I. B.C.P.I. elibereaza informatii extrem de utile practicianului in insolventa, cum ar fi extrase de C.F. pentru informare, copii dupa Cartile Funciare, copii certificate a titlurilor de proprietate din arhiva institutiei. Pentru a analiza transferurile patrimoniale din perioada suspecta cei 3 ani sau 2 ani anteriori deschiderii procedurii insolventei, sunt absolut vitale informatiile furnizate de primarii prin copia listei patrimoniului societatii (bunuri active, inactive), respectiv de B.C.P.I. In situatia in care administratorul statutar al societatii insolvente nu colaboreaza si nu preda documentele, institutiile publice sunt singurele surse de furnizare a unor date esentiale in analizarea patrimoniului debitorului. Prin comunicarea informatiilor si documentelor mentionate mai sus de B.C.P.I., practicianul in insolventa va putea sa analizeze istoricul transferurilor imobiliare, inclusiv preturile de vanzare ale bunurilor imobile. Mai mult, O.C.P.I. ofera si alte servicii extrem de binevenite, printre care amintim: extras din planul cadastral pe ortofotoplan, plan de amplasament si situatie al imobilelor. In plus, dupa deschiderea procedurii insolventei, practicianul in insolventa are obligatia legala de a solicita notarea acesteia in C.F. ale imobilelor debitorului insolvent, pentru a fi opozabila procedura fata de terti, in scopul protejarii acestora. In unele situatii, in cazul societatilor in insolventa, in scopul valorificarii activelor, este iminenta actualizarea C.F.-urilor sau efectuarea unor lucrari de dezmembrari sau alipiri imobile, pentru care trebuie intocmite documentatii tehnice cadastrale, suspuse avizarii obligatorii de catre O.C.P.I.
In concret, practicianul in insolventa va formula o cerere prin care va solicita furnizarea serviciilor de cadastru si publicitate imobiliara, careia ii va anexa inscrisuri probatorii (in copii certificate pentru conformitate cu originalul[18]), precum atestatul profesional al societatii profesionale de practicieni in insolventa/cabinet individual si legitimatia de practician in insolventa, valabile pe anul in curs. De asemenea, se va atasa cererii transmise catre B.C.P.I./O.C.P.I. o copie legalizata[19] dupa sentinta de confirmare a societatii profesionale/cabinetului individual al practicianului in insolventa, cu mentiunea definitiva[20] (definitiva si irevocabila pe vechiul Cod de procedura civila) in procedura insolventei debitoarei respective.
In concluzie, apreciem ca in continuare A.N.C.P.I. prin Oficiile si Birourile sale teritoriale ii incumba obligatia legala de a furniza, in mod gratuit, serviciile sale societatilor in insolventa, conform normelor legale exprese in vigoare indicate in prezentul studiu. Pe scurt, argumentele invocate sunt principiul specialitatii normelor legale, principiul cronologic al adoptarii actelor normative si principiul ierarhiei si fortei juridice a actelor normative, iar solicitarea taxelor de catre A.N.C.P.I. prejudiciaza, in mod direct, averea debitoarei si implicit pe creditorii acesteia.
[1] Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobilara Judetean, respectiv Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Local.
[2] La data 27 noiembrie 2012, Legea nr. 222/2012 a fost promulgata prin Decretul nr. 717/2012.
[3] A se vedea art. 88 din Legea nr. 85/2014.
[4] A se vedea pct. 2.3.1 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 39/2009 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si unitatile sale subordonate si a taxei de autorizare pentru persoanele care realizeaza lucrari de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei si cartografiei.
[5] Conform art. 557 alin. (4) coroborat cu art. 565 noul C. civ. intabularea in C.F. este constitutiva de drepturi, dovada dreptului de proprietate facandu-se cu extrasul de C.F.
[6] http://www.cdep.ro/comisii/juridica/pdf/2012/rs684_11.pdf
[7] A se vedea art. 2 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare care prevede ca „Prin sistemul integrat de cadastru si carte funciara se realizeaza: publicitatea imobiliara, care asigura opozabilitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor si faptelor juridice, precum si a oricaror raporturi juridice supuse publicitatii, referitoare la imobile.” Art. 21, art. 36 alin. (21) din Legea nr. 7/1996, art. 20 si 22 noul C. civ.
[8] Obligatia persoanelor de a contribui cu taxe si impozite la bugetul de stat, prevazuta de art. 56 alin. (1).
[9] http://www.unpir.ro/downloads/doc-banere/Opinie_UNPIR_ANCPI.pdf
[10] Aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1288/2012.
[11] Art. 4 din Legea nr. 24/200 prevede: „Ierarhia actelor normative (1) Actele normative se elaboreaza in functie de ierarhia lor, de categoria acestora si de autoritatea publica competenta sa le adopte. (2) Categoriile de acte normative si normele de competenta privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constitutia Romaniei, republicata, si prin celelalte legi. (3) Actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona.” Art. 77: „Actele date in executarea unui act normativ Ordinele cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale conducatorilor ministerelor si ai celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale autoritatilor administrative autonome se emit numai pe baza si in executarea legilor, a hotararilor si a ordonantelor Guvernului.” Art. 78: „Sfera reglementarii Ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora.” Mai mult, art. 81 alin. (1) din Legea nr. 24/2004 dispune: „Subordonarea fata de actele de nivel superior, astfel, la elaborarea proiectelor de hotarari, ordine sau dispozitii se va avea in vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotararilor si ordonantelor Guvernului si altor acte de nivel superior.”
[12] Decizia nr. 600 din 11 februarie 2014 si Decizia nr. 1094 din 5 martie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia contencios administrativ si fiscal [www.idrept.ro – art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000].
[13] Wolters Kluwer, disponibil on-line pe www.idrept.ro
[14] Art. 96 din Legea nr. 85/2014 si art. 761 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006.
[15] Art. 1-7 din cap. IV1 din Protocolul de colaborare nr. 429312/2010 incheiat intre A.N.C.P.I. si U.N.N.P.R.
[16] Comisionul este definit ca: 1. suma de bani pe care este indreptatit sa o pretinda cel care intermediaza o operatiune comerciala – si care de regula se numeste comisionar – de la cel in folosul caruia se face intermedierea (si care se numeste comitent) ca pret al serviciului astfel prestat; 2. suma de bani perceputa de bancile comerciale pentru serviciile prestate clientilor lor (precum: efectuarea de plati, mobilizarea creditelor, furnizarea informatiilor etc.); 3. suma de bani perceputa de un organism financiar care a acordat un credit unui anumit beneficiar, pentru partea din acel credit care nu este inca utilizata de acesta (dictionar www.idrept.ro).
[17] N. Tandareanu, Codul insolventei adnotat din 1 septembrie 2014, Universul Juridic, D. Stanciu Carpenaru, M.A. Hotca, V. Nemes, Codul insolventei comentat din 1 septembrie 2014, Universul Juridic, comentariu la art. 96, www.idrept.ro
[18] A se vedea art. 150 noul C. pr. civ.
[19] Art. 28 alin. (1)-(2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si a publicitatii imobiliare prevede: „Cererea de inscriere in cartea funciara se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial si va fi insotita de inscrisul original sau de copia legalizata de pe acesta, prin care se constata actul sau faptul juridic a carui inscriere se cere; copia legalizata se va pastra in mapa biroului teritorial. In cazul hotararii judecatoresti, se va prezenta o copie legalizata, cu mentiunea ca este definitiva si irevocabila.”
[20] A se vedea art. 425 alin. (3), art. 427 alin. (1) si art. 634 noul C. pr. civ.
