Sintact.ro – OUG 92/2021 privind regimul deșeurilor
Ordonanță de urgență 92/2021 privind regimul deşeurilor
Ordonanță de urgență 92/2021 din 2021.08.26
Status: Acte în vigoare
Versiune de la: 26 august 2021
Intră în vigoare:
26 august 2021 An
Ordonanță de urgență 92/2021 privind regimul deşeurilor
Dată act: 19-aug-2021
Emitent: Guvernul
SINTACT.RO
Testează gratuit aici ›
Cea mai vastă bază de informații juridice
Peste 14 milioane de hotărâri judecătorești
Având în vedere prevederile art. 2 alin (1) din Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deşeurile, care se referă la obligaţia statelor membre de a transpune prevederile directivei în dreptul intern în data de 5 iulie 2020,
având în vedere faptul că România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, trebuie să pună în aplicare obligaţiile care derivă din acquis-ul UE şi să adopte acte normative care creează cadrul necesar şi predictibil pentru autorităţile locale şi mediul privat în sensul stimulării performanţei, concurenţei echitabile, evitând astfel obstacolele în calea bunei funcţionări a pieţei interne,
ţinând cont de faptul că modificările şi completările aduse de Directiva 2018/851/UE actului european de bază afectează caracterul unitar şi privesc cea mai mare parte a Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care a asigurat transpunerea Directivei 2008/98/CE, pentru asigurarea stabilităţii legislative s-a ales soluţia de înlocuire a legii cu o nouă reglementare, urmând ca aceasta din urmă să fie în întregime abrogată.
Ţinând cont de faptul că România a primit în data de 9 iunie 2021 Avizul motivat nr. C(2021) 2137 final privind neîndeplinirea obligaţiei de comunicare a măsurilor de transpunere în legislaţia naţională a Directivei (UE) 2018/851 şi care atrage atenţia Guvernului asupra sancţiunilor financiare pe care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) le poate impune, în temeiul art. 260 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), şi pe care Comisia Europeană le va aplica astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei Europene (2011/C 12/01) privind punerea în aplicare a art. 260 alin. (3) din tratat şi în Comunicarea Comisiei C(2016) 8600 – “Legislaţia UE: o mai bună aplicare pentru obţinerea unor rezultate mai bune”,
ţinând cont de prevederile art. 260 alin. (3) raportat la art. 258 din TFUE, în cazul în care Comisia Europeană sesizează CJUE pentru neîndeplinirea obligaţiei de transpunere în termen a unei directive adoptate în conformitate cu o procedură legislativă, aceasta poate solicita aplicarea de sancţiuni pecuniare (sumă forfetară şi/sau penalităţi zilnice de întârziere). Cuantumul sancţiunilor pe care Comisia Europeană le poate propune CJUE pentru a fi aplicate României este următorul:
– sumă forfetară de minimum 1.643.000 euro;
– penalităţi între 1.985 şi 119.125 euro pe zi de întârziere după pronunţarea hotărârii instanţei UE.
Având în vedere că gestionarea eficientă a deşeurilor, promovarea prevenirii şi reducerii generării de deşeuri reprezintă domenii-ţintă care trebuie reglementate, iar neadoptarea măsurilor stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă poate conduce la lezarea interesului public, a sănătăţii umane, precum şi a intereselor şi obiectivelor politicii de mediu privind conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului,
luând în considerare faptul că, prin Decizia nr. 802/2009, Curtea Constituţională a României stabileşte că emiterea unei ordonanţe de urgenţă pentru punerea de acord a legislaţiei naţionale cu cea a UE în situaţia în care este iminentă declanşarea procedurii de infringement în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene este pe deplin constituţională,
luând în considerare faptul că aceste elemente vizează un interes public general şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAPITOLUL I: Obiectul, domeniul de aplicare şi definiţii
Art. 1: Dispoziţii generale
Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca obiectiv asigurarea unui înalt nivel de protecţie a mediului şi sănătăţii populaţiei prin instituirea de măsuri:
a)de prevenire şi reducere a generării de deşeuri şi de gestionare eficientă a acestora;
b)de reducere a efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor;
c)de reducere a efectelor generale determinate de utilizarea resurselor şi de creştere a eficienţei utilizării acestora, ca elemente esenţiale pentru asigurarea tranziţiei către o economie circulară şi a garanta competitivitatea pe termen lung.
Art. 2: Domeniul de aplicare
(1)Se exclud din domeniul de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă următoarele:
a)efluenţi gazoşi emişi în atmosferă;
b)soluri (in situ), inclusiv soluri contaminate neexcavate şi clădiri legate permanent de sol;
c)soluri necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităţilor de construcţie, în cazul în care este sigur că respectivul material va fi utilizat pentru construcţii în starea sa naturală şi pe locul de unde a fost excavat;
d)deşeuri radioactive;
e)explozivi dezafectaţi;
f)materii fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) lit. b), paie şi alte materii naturale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură şi care sunt folosite în agricultură sau silvicultură sau pentru producerea de energie din biomasă prin procese sau metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.
(2)Se exclud din domeniul de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în măsura în care sunt reglementate prin alte acte normative, următoarele:
a)apele uzate;
b)subproduse de origine animală, inclusiv produse transformate care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.069/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002, cu excepţia produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de producere a biogazului sau a compostului;
c)carcase de animale care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii, şi care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.069/2009;
d)deşeuri rezultate în urma activităţilor de prospectare, extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a exploatării carierelor, care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive;
e)substanţe destinate utilizării ca materii prime pentru furaje, astfel cum sunt definite la art. 3 alin. (2) lit. (g) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE şi 96/25/CE ale Consiliului şi a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei şi care nu constau din sau care nu conţin produse secundare animale.
(3)Sedimentele depuse în apele de suprafaţă în scopul gestionării apelor şi a căilor navigabile sau al prevenirii inundaţiilor, al atenuării efectelor inundaţiilor şi secetei ori asanării terenurilor nu se supun prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, în cazul în care se face dovada că respectivele sedimente sunt nepericuloase şi nu contravin normelor obligatorii de drept intern.
(4)Actele normative care transpun directive individuale pot stabili pentru gestionarea anumitor categorii de deşeuri reguli speciale pentru cazuri individuale sau reguli care completează dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 3
Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi în prezenta ordonanţă de urgenţă este prevăzută în anexa nr. 1.
Art. 4: Ierarhia deşeurilor
(1)Următoarea ierarhie se aplică prioritar în cadrul politicii şi legislaţiei de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor:
a)prevenirea;
b)pregătirea pentru reutilizare;
c)reciclarea;
d)alte operaţiuni de valorificare, precum valorificarea energetică;
e)eliminarea.
(2)Aplicarea ierarhiei deşeurilor prevăzute la alin. (1) are ca scop încurajarea acelor opţiuni care produc cel mai bun rezultat global în privinţa mediului şi a sănătăţii populaţiei.
(3)În acest sens, pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri.
(4)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ia în considerare principiile protecţiei mediului, ale precauţiei în luarea deciziei de mediu, principiul durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor, economiei circulare, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţii populaţiei, economiei şi societăţii, potrivit prevederilor art. 1 şi 21.
(5)În vederea aplicării ierarhiei deşeurilor sub coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, autorităţile publice centrale din următoarele domenii: economiei, finanţelor, dezvoltării şi amenajării teritoriului, sănătăţii, agriculturii şi cercetării, după caz, reglementează prin modalitatea de aplicare a instrumentelor economice prevăzute în anexa nr. 2 sau a altor instrumente şi măsuri adecvate, după caz, care va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.
Art. 5: Subproduse
(1)Este considerat subprodus, şi nu deşeu, potrivit definiţiei prevăzute la pct. 10 din anexa nr. 1, o substanţă sau un obiect care rezultă dintr-un proces de producţie al cărui obiectiv principal nu este producerea respectivei substanţe sau a respectivului obiect, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)utilizarea ulterioară a substanţei sau a obiectului este certă;
b)substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare decât cea prevăzută de practica industrială obişnuită;
c)substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producţie;
d)utilizarea ulterioară este legală, şi anume substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele relevante privind produsul, protecţia mediului şi protecţia sănătăţii pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.
(2)În cazul în care nu au fost stabilite criterii la nivelul Uniunii Europene autoritatea publică centrală din domeniul economiei împreună cu autoritatea publică pentru protecţia mediului stabilesc, dacă este cazul, prin ordin de ministru comun, criterii detaliate pentru aplicarea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(3)În lipsa unor criterii la nivel european sau naţional, pentru aplicarea condiţiilor prevăzute la alin. (1), în cazul în care există solicitări din partea producătorilor de deşeuri, autoritatea competentă pentru protecţia mediului decide prin autorizaţia de mediu/autorizaţia integrată de mediu, pentru fiecare situaţie în parte, dacă o substanţă sau un obiect este considerat subprodus.
(4)Autoritatea publică centrală din domeniul economiei notifică statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene ordinele prevăzute la alin. (2), potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 6: Încetarea statutului de deşeu
(1)Anumite categorii de deşeuri încetează să mai fie considerate deşeuri, potrivit definiţiei prevăzute la pct. 10 din anexa nr. 1, în cazul în care au fost supuse unei operaţiuni de reciclare sau altei operaţiuni de valorificare prevăzute în anexa nr. 3, dacă respectă cumulativ următoarele condiţii:
a)substanţa sau obiectul urmează să fie utilizat în scopuri specifice;
b)există o piaţă sau cerere pentru substanţa sau obiectul în cauză;
c)substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă legislaţia şi normele aplicabile produselor;
d)utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.
(2)În cazul în care nu au fost stabilite criterii la nivelul Uniunii Europene, în cazul în care există solicitări din partea producătorilor de deşeuri, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, denumită în continuare APM, analizează şi verifică împreună cu reprezentanţii Gărzii Naţionale de Mediu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi transmite cele constatate Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM, care le centralizează şi propune criterii pentru fiecare situaţie în care anumite deşeuri încetează să mai fie considerate deşeuri.
(3)Pentru aplicarea condiţiilor prevăzute la alin. (1), criteriile prevăzute la alin. (2) iau în considerare eventualele efecte negative asupra mediului şi sănătăţii umane ale substanţei sau ale obiectului în cauză, respectă alin. (5) şi sunt adoptate prin ordine de ministru.
(4)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene ordinele prevăzute la alin. (3), potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)Pentru evaluarea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi aplicarea alin. (2) se foloseşte următoarea listă care nu este exhaustivă:
a)deşeuri autorizate ca material de intrare în procesul de valorificare;
b)procese şi tehnici de tratare permise;
c)criterii de calitate privind încetarea statutului de deşeu pentru materialele care rezultă din operaţiunea de valorificare în conformitate cu standardele aplicabile produselor, inclusiv valori-limită pentru poluanţi, atunci când este necesar;
d)cerinţe pentru sistemele de gestionare pentru a demonstra conformitatea cu criteriile de încetare a statutului de deşeu, inclusiv pentru controlul calităţii şi automonitorizare, precum şi pentru acreditare, dacă este cazul;
e)cerinţe pentru emiterea unei declaraţii de conformitate.
(6)O persoană fizică autorizată sau juridică care utilizează, pentru prima dată, un material care a încetat să mai fie deşeu şi care nu a fost introdus pe piaţă sau care introduce pe piaţă un material pentru prima dată după ce a încetat să mai fie deşeu se asigură că materialul îndeplineşte cerinţele relevante în baza legislaţiei aplicabile în materie de substanţe chimice şi a celei referitoare la produse.
(7)Condiţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie îndeplinite înainte ca legislaţia privind substanţele chimice şi produsele să se aplice pentru materialele care au încetat să mai fie deşeuri.
Art. 7: Lista deşeurilor
(1)Clasificarea şi codificarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, se realizează potrivit:
a)Deciziei Comisiei 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul art. 1 lit. (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul art. 1 alin. (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase, cu modificările ulterioare;
b)anexei nr. 4.
(2)Includerea unui obiect sau a unei substanţe pe listă nu înseamnă că respectivul obiect ori respectiva substanţă se consideră ca fiind deşeu în orice împrejurare.
(3)O substanţă sau un obiect este considerat deşeu numai în cazul în care corespunde definiţiei prevăzute la pct. 10 din anexa nr. 1.
Art. 8
(1)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri, persoane juridice, sunt obligaţi cumulativ să clasifice şi să codifice deşeurile generate din activitate în lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1), după care să întocmească o listă a acestora.
(2)În cazul unui tip de deşeu care se încadrează potrivit listei deşeurilor prevăzute la art. 7 alin. (1) sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase – codurile marcate cu asterisc, încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante solicitate de către autoritatea de protecţie a mediului.
(3)Laboratorul de referinţă din cadrul ANPM analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi clasificarea deşeurilor şi face propunerea de încadrare corespunzătoare.
(4)În scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de pregătire prealabilă, reciclare, valorificare şi eliminare a deşeurilor, producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei şi dacă acestea prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4.
(5)Producătorii şi deţinătorii de deşeuri autorităţi publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sunt obligaţi să încadreze în codurile prevăzute în Decizia Comisiei 2000/532/CE, cu modificările ulterioare, fiecare tip de deşeu generat de propria activitate, pe baza reglementărilor specifice pentru gestionarea deşeurilor.
(6)Autorităţile competente definite la pct. 2 din anexa nr. 1, producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice vor utiliza clarificările şi orientările privind interpretarea şi aplicarea corectă a legislaţiei UE relevante în materie de clasificare a deşeurilor, respectiv privind identificarea proprietăţilor periculoase, determinarea prezenţei vreunor proprietăţi periculoase în deşeuri şi, în ultimă instanţă, clasificarea deşeurilor ca periculoase sau nepericuloase, aşa cum sunt ele publicate de Comisia Europeană în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Art. 9
(1)Pe baza originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri prevăzuţi la art. 8 alin. (4) şi (5), ANPM, prin laboratorul naţional de referinţă, consideră că un deşeu este periculos dacă acesta prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4, chiar dacă acesta nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1).
(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, deşeurile considerate ca fiind periculoase şi care nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1), furnizând acesteia toate informaţiile relevante.
Art. 10
(1)În cazul în care ANPM, prin laboratorul naţional de referinţă, deţine dovezi care arată că un deşeu ce figurează pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4, poate considera acest deşeu ca fiind nepericulos.
(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, cazurile prevăzute la alin. (1), furnizând toate informaţiile relevante în vederea revizuirii listei deşeurilor.
Art. 11
Este interzisă reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase de către producătorul sau deţinătorul de deşeuri prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.
