Taxe judiciare de timbru. Cale de atac. Scutire la plata Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului si Ministerul Economiei

wkro/ March 24, 2015/ Articolul saptamanii

BusinessmanArticol Publicat in Revista Romana de Drept al Afacerilor nr. 1/2015. Autor: Avocat Stefan ROSU, Baroul Tulcea

Sunt scutite de taxa judiciara de timbru actiunile si cererile, inclusiv caile de atac, formulate, potrivit legii, de un numar limitat de institutii publice, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cind au ca obiect venituri publice.

(C. Apel Constanta, sectia II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, incheierea din data de 16 ianuarie 2014, pronuntata in dosar nr. 20839/118/2011[1]; C. Apel Constanta, sectia comerciala, maritima si fluviala, de contencios administrativ si fiscal, incheierea din data de 9 februarie 2011, pronuntata in dosar nr. 8912/118/2008[2])

1. Prin incheierea din data de 9 februarie 2011, Curtea de Apel Constanta s-a pronuntat pe exceptia netimbrarii apelului formulat de apelantul parat Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului.

Potrivit dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, „Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice”.

In speta, apelantul a fost obligat prin hotararea apelata la plata unei despagubiri catre Societatea NO SA ca efect al antrenarii raspunderii sale delictuale pentru fapta de a aproba si determina, in calitate de actionar majoritar al societatii, instrainarea unui activ din patrimoniul social, la un pret subevaluat.

Deliberand, Curtea de Apel Constanta a apreciat ca prezenta cauza nu se incadreaza in exceptia prevazuta de Legea nr. 146/1997, deoarece litigiul dedus judecatii nu are ca obiect venituri publice, apelantul parat fiind chemat in judecata in calitatea sa de actionar majoritar al societatii, iar raspunderea sa deriva din raporturi comerciale precum si din modalitatea in care actionarul a inteles sa-si exercite drepturile.

Pentru aceste considerente, desi apelantul reprezinta o institutie publica, obiectul actiunii nu constituie venituri publice, astfel incat acesta nu este scutit de plata taxei judiciare de timbru ci datoreaza taxa judiciara de timbru la valoarea pretentiilor deduse judecatii, acesta fiind obligat la plata taxei judiciare de timbru de 6.425 lei.

2. Prin incheierea din data de 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanta s-a pronuntat pe exceptia netimbrarii recursului formulat de Ministerul Economiei.

Deliberand, Curtea de Apel Constanta retine ca in conformitate cu dispozitiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, in vigoare la momentul introducerii actiunii, „Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice”.

Conform art. 26 alin. (3) din Norma Metodologica pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, in intelesul Legii nr. 146/1997, „in categoria venituri publice se includ veniturile bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de Asigurari Sociale de Sanatate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursari de credite externe si din dobanzi si comisioane, derulate prin Trezoreria Statului, precum si veniturile institutiilor publice de interes public cu caracter autonom, provenite din surse prevazute in legile de aprobare a bugetelor”.

In acest context instanta retine ca plata despagubirilor solicitate de catre reclamanta S. SA se va face de catre institutiile abilitate de la bugetul de stat, iar nu din participatia rezultata din activitatea Societatea NO SA, scutirea la plata a taxei de timbru fiind una legala, aceasta circumscriindu-se definitiei de „venituri publice” in conformitate cu norma legala sus citata.

Drept urmare, Curtea respinge exceptia netimbrarii recursului formulat de Ministerul Economiei, ca nefondata.

COMENTARIU

Am ales ca analiza cele doua incheieri explicitate mai sus, in contextul in care ambele sunt pronuntate de aceeasi instanta, iar norma legala aplicabila este identica.

Desi pentru aceeasi situatie juridica solutiile pronuntate trebuie a fi eminamente identice, cele doua incheieri sunt diametral opuse atat in ceea ce priveste considerentele ce le fundamenteaza precum si cu privire la hotararea pronuntata.

In prima hotarare, din 9 februarie 2011, opinez ca in mod temeinic si legal exceptia invocata a fost admisa iar institutia publica implicata, Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, a fost obligata la plata taxei judiciare de timbru aferente apelului declarat de aceasta.

In cel de-al doilea dosar, prin incheierea din 16 ianuarie 2014, la o distanta de 3 ani, fara ca in aceasta perioada sa fie identificata o modificare legislativa sau o „reorientare” a practicii judiciare, Curtea si-a fundamentat un punct de vedere diametral opus, in considerarea unor norme de aplicare a Legii nr. 146/1997.

Considerentele si solutia pronuntata in ce-a dea doua speta sunt nefondate si nu redau litera si spiritul textului normativ analizat.

Prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 dau valoare la doua ipoteze distincte, diferite ca intindere si cu aplicare limitata.

Daca in prima ipoteza a textului aratat legiuitorul a dorit sa nu supuna niciunei obligatii de timbrare, orice fel de cerere ori actiune formulata de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public si Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul litigiului, inclusiv exercitarea cailor de atac, de catre aceste institutii publice limitativ enumerate in text; in a doua ipoteza a textului mentionat, sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru cererile si actiunile formulate de alte institutii publice, decat cele enumerate mai sus, indiferent de calitatea procesuala a acestora, dar numai daca au ca obiect venituri publice.

Diferentierea intre cele doua categorii de institutii publice, in ceea ce priveste limitele scutirii legale de plata a taxei judiciare de timbru este vadita si de esenta.

Astfel daca in prima situatie nu are nicio importanta obiectul dosarului in curs de solutionare, iar institutia publica este enumerata limitativ de textul legal, in ceea ce priveste a doua situatie, aplicabila altor institutii publice decat cele enumerate mai sus, scutirea legala este acordata numai in masura in care obiectul actiunii sau cererii deduse judecatii il reprezinta venituri publice.

In spetele noastre, din punct de vedere al institutiei publice careia ii este aplicabila norma legala, ne aflam in a doua ipoteza a articolului 17, alte institutii publice.

In cele doua dosare analizate, obiectul acestora nu era reprezentat de venituri publice, in ambele se solutionau actiuni ce priveau atragerea raspunderii delictuale si solicitare daune interese adresate institutiei publice, urmare faptelor savarsite de aceasta in exercitarea calitatii de actionar majoritar al unei societati pe actiuni.

Din acest prim punct de vedere, interpretarea data de instanta in pronuntarea unei hotarari de neobligare a institutiei publice la plata taxei judiciare de timbru este nelegala.

Dintr-un al doilea punct de vedere, trecand peste faptul ca in ultima incheiere instanta isi fundamenteaza hotararea pe un temei juridic inferior, dat de o norma de aplicare a carei interpretare este opusa legii pe care o aplica, acest aspect neputand constitui un motiv suficient de eliminare a dispozitiei legale imperative date de art. 17 din Legea nr. 146/1997, pe analiza efectuata de Curte, argumentul acesteia este usor deplasat, atata vreme cat obiectul pricinii nu era legat in vreun fel de venituri publice, fiind in discutie eventual cheltuieli (obligatii) publice, la care sa fie supusa institutia publica.

Intre venituri si cheltuieli (cel putin din punct de vedere financiar-contabil, dar si juridic) neputand fi pus semnul egalitatii, cei doi termeni venit/cheltuieli avand un sens opus, antagonic.

In contextul cauzei, doar o enumerare a categoriilor veniturilor publice nu poate constitui un argument suficient pentru sustinerea unei astfel de teze, agreate de instanta.

Chiar instanta admite, la finalul considerentelor, ca plata despagubirilor se va face ulterior de catre institutiile abilitate de la bugetul de stat, insa plata bugetara (deci o cheltuiala ce greveaza un anumit buget) sub nicio forma nu poate fi asimilata sintagmei venituri publice, fiind parte a cheltuielilor publice.

Prin urmare, norma, art. 17 din Legea nr. 146/1997, preluata in mod identic de catre art. 30 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013, statueaza la nivel de principiu ca o astfel de institutie publica, cum sunt cele analizate, poate fi scutita de plata taxei judiciare de timbru doar in situatia in care obiectul cererii deduse judecatii are ca obiect doar, limitativ si exclusiv, venituri publice.

Extrapolarea situatiei de exceptie statuata de legiuitor si la alte situatii ce nu se incadreaza in sintagma venituri publice, nu face decat se constituie o adaugire la lege, fapt nepermis si nelegal.

Prin urmare, pentru cele precizate, consider ca prima incheiere reprezinta o veritabila interpretare legala a normei analizate, insa a doua incheiere nu poate constitui o hotarare ce se subsumeaza dispozitiei legale citate, din pacate, fiind un exemplu negativ de cum sa nu interpretezi o prevedere legala imperativa si limitativa, de exceptie.


[1] Obiectul dosarului rezumat este reprezentat de actiunea formulata de un actionar minoritar in contradictoriu cu actionarul majoritar al societatii, prin care se solicita celui din urma antrenarea raspunderii sale delictuale pentru prejudiciile cauzate actionarilor si societatii aflate in litigiu, prin raportare la modul in care actionarul majoritar a inteles sa isi exercite drepturile in raport cu drepturile si interesele legitime ale societatii si ale celorlalti actionari.

[2] Obiectul dosarului rezumat este reprezentat de actiunea formulata de un actionar minoritar in contradictoriu cu actionarul majoritar al societatii, prin care se solicita celui din urma dobanda legala penalizatoare aferenta dividendelor cuvenite dar neacordate in termen, urmare modului in care actionarul majoritar a inteles sa isi exercite drepturile in raport cu drepturile si interesele legitime ale celorlalti actionari.

Share this Post

About wkro

WOLTERS KLUWER ROMÂNIA este parte a grupului multinaţional Wolters Kluwer, cunoscut pe piaţa internaţională ca unul dintre cei mai mari furnizori de informație specializată, produse şi servicii dedicate profesioniştilor.